|
intotdeauna latina mi s-a parut o limba neadaptata expresivitatii poetice. oricat au incercat poetii latini. pur si simplu nu imi pare facuta pt asa ceva. latina ramane limba rationamentelor pragmatice, a administratiei si dreptului.
scuzati! sa pun si eu o poezie. are cateva luni.
Rãpitor
Devoreazã-mã crud.
Dã-mi anestezicul profund al unui "te iubesc",
Prin limbã ºi buze
Sã nu mã doarã.
Cât e carne pe os,
Cât e inimã în piept,
Cât mai am mãduvã
Sã te simt prin mine.
Înfige-ti colþii din idei translucide.
Pradã-mi fiinþa cu ei
ªi uitã-te fix ca un rãpitor hipnotic.
Nu mã slabi din ochi
Cãci iluzia s-ar topi
ªi s-ar putea sã uit cã mã iubeºti.
Veninul inocent,
Otrava inconºtienþei necesare,
De s-ar scurge în mine fãrã sãrut ºi priviri
Atunci, trezit din somn
Aº urla , iubito,
Pentru fiecare bucatã de muºchi
Pe care ai rupt-o cu ideile tale,
Stileþi din dinte de piranha
Înfipþi în mine
Pâna în gingia personalitãþii tale.
Cu voluptatea unui te iubesc, muºcã-mã
Sã mã îmbãt o clipã,
Pânã va ramâne doar scheletul meu de vise
ªi vei înota cu ochii aþintiþi
Spre o altã consumabila iubire.
|