[Nae]

vremea a devenit mai frumoasa in a doua zi a festivalului, si lumea a inceput sa vina, sa umble, sa se distreze, si sa vaza cateva filme... si eu mai ajuns la cateva, insa nu am timp sa va tin la curent cu tot, facand naveta intre Praga si Karlovy Vary... poate se va schimba si asta candva.

oricum, am vazut urmatoarele filme:

Andrej Konchalovsky: Maria's Husbands
primul film a lu' Konchalovsky in America, in 1984, avand ca tema princiala dragostea, si ceea ce se intampla cand iubesti prea mult.
povestea este a unui soldat, care se intoarce dupa ce a stat intr-un lagar de prizonieri de razboi in Japonia. acolo a reusit sa supravietuiasca numai pentru ca a iubit o fata care este in america, si care spusese ca-l asteapta. cand se intoarce insa, fata se indragostise in alt soldat si el este confrontat cu mai multe dezamagiri. totusi, el reuseste sa-i castige inima intr-un final, si chiar se casatoreste cu ea. insa, cand sa vina la faza cu futaiu', el nu reuseste.
tema filmul se invarte in umbra ideii asteia, si este interpretata foarte frumos de Nastassja Kinski, care spre finalul filmului devine de fapt personajul principal. povestea sigur ca se complica, si ea se indragostese asa de mult de el, incat reuseste sa treaca peste ideia de dragoste fizica si sa ajunga la cea sufleteasca.
finalul filmului este un happy-end amrican de exceptie, insa felul cum se ajunge acolo este interesant, si merita sa fie vazut. distributia este buna (mai ales asta mica, care este geniala si incredibil de frumoasa), imaginea nu are nici un fel de momente exceptionale, dar nici negative, si in rest totul este in racord cu povetsea si cu felul in care este povestita.
un film bun in care nu te plictisesti. 9.2/10

Susanne Bier: Brothers
desi regizoarea a sous ca filmul este despre dragoste, nu am reusit sa gasesc asta in film. trebuie sa recunosc ca in timp ce l-am vazut m-am plictisit ingrozitor, dar dupa ce am stat si m-am gandit mai bine, am gasit niste lucruri foarte frumoase in el.
povetsea, in primul rand, este una sfasaitore. un tip care pleaca in afganistan ca soldat, dispare acolo si este crezut mort, si cand se intoarce crede ca fra-su a dormit cu sotia lui si devine paranoic.
actorii sunt buni, dar de fapt filmul este tinut integral in picioare de o singura actrita, care dupa mine este si personajul principal al filmului: Connie Nielsen.
dragostea pe care regizoarea a incercat s-o arate, nu iese in evidenta in film. exista numai doua scene care dezvaluie ca dragostea are un rol important, care insa sunt eclipsate de alte scene mai puternice si mai adevarate.
regizoarea a pus accentele gresite in film. se poate simtii o sensibilitate feminina in ceea ce priveste personajele, relatia intre ele si legaturiile sociale intre ei. brothers cum spune titlu', se indreata spre Cain si Abel, si incerca sa faca o paralella intre povestea biblica si film. tema Familie este din nou surprinsa foare bine de Susanne Bier, si este mentinuta constant pe acelasi nivel.
povestea, fiind foarte incarcata, nu lasa loc pentru nici un fel de accente puternice, momnte de putere, ci goneste filmul intr-un sens in care isi pierde din profunzime si devine numai un fapt divers.
pentru un film Danez din 2004 sfarsitul a fost surprinzator. un happy-ending european, curat, sic are loc sa te gandesti... aici da, gasesti un accent pe tam dragoste... in rest, filmul se tine cu greu peste apa. 7.9/10

Alexandr Sokurov: The Sun
stiu ca exsta forumisti care au vazut deja filmul asta. acuma ma numar si eu prntre ei.
titulul spune deja multe despre film, si nu lasa loc pentru nici un fel de dubii si hipoteze gresite referitor la tema, desi lasa loc pentru trimiteri la cartea lu' Hesse: Sidatha.
povestea imparatului Hiroshito, dre la infrangerea lui in razboi-ul mondial, pana in momentul in care semneaza capitularea. un fel de "Der Untergang" pentru japonezi, lucarat insa mult mai uman decat filmu' despre hitler. mentalitatea japoneza este aaata cu grije si cu respect, autoritatea imparatului este lasata neatinsa si intacta, si divinitatea lui nu este pusa sub semnul intrebarii. in punctele astea filmul se desprinde de "untergang", desi arata o povetse similara.
ideologia si mentalitatea japoneza nu sunt jignite direct in filmul asta in nici o scena, insa critica la adressa lor se simte prin personajele americaniilor care nu inteleg imperiul japonez. ideia de imparat, the sun, l-i se pare o jignire a drepturilor omului, si porneste conflictele intre personaje. totusi, un personaj domina filmul, imparatul,:Issey Ogata.
inafara de felul in care este aratata umilinta si desteptarea imparatului mai exista si alte scena care subliniaza felul in care gandeste asia extrema. poezile citite si scrise, analizele biologice, referirile filozofice si convingerile politice sunt aratate separat in multe scene, fiind legate numai prin dialogul (sau, din cand in cand, monologul) imparatului...
artistic exista o scena care defineste filmul: scenea in care imparatul viseaza bombardamentele, si vede avioanele ca niste demoni care scuipa foc. pana ca si scena asta este explicata, avand la radacinile ei aruncarea bombei nucleare, care a dat americanului imaginea de bestie.
un film reusit pe multe planuri, si care reuseste sa satisfaca multe dorinte cinematografice... yet, not exactly my taste: 9,4/10

Hany Abu-Assad: Paradise Now
povestea unor tineri din Palestina care sunt convinsi ca lupta lor prin bomb-sinucide este ceea correcta si unica pentru a se apara impotriva israielienilor.
personajele rincipale sunt doi baieti care se cunosc de mici, si care sunt impinsi de un sistem intreg sa se alature rebelilor (sau: terroristilor). in felul asta filmul reuseste sa arate si un pic din mentalitatea palestiniana, sa provoace un sentiment de mila, dar sa si arate ca este gresit.
partea buna in film este ca nu incearca sa convinga (numai catre final), ci ca arata numai punctele diferite de vedere din punctele subiective ae personajelor. in felul asta imaginea ramane integrala, desi finalul ajunge sa devina tezist si lacrimogen, ceea ce strica...
un film care desi este povestit bine si povesteste despre o tema controversata, nu te face sa iesi revoltat din el, ci numai trist, sau nici macar. de la mine: 8,5/10

Henrik Ruben Genz: Chinaman
o povetse care lucreaza foarte bine cu temele singuratate, izolare, si in final si cu iubire.
personajul principal, un danez care desi este plictisitor rau este un om bun, divorteaza de sotia lui insuportabila. dupa un timp in care el este singur, si care este aratat artistic foarte bine, cu imagini splendide, el se apropie de o minoriateizolata in orice societate: chinezi.
imprietenindu-se cu seful unui "Imbiss" chinez, el primeste oferta sa se marite cu sora acestiua, si in felul asta sa ii dea o viza, dar si sa poata iesii din probleme financiare.
povetsea ramane simpla, insa personajele principal sunt impecabile si poarta tot filmul pe spate: Bjarne Henriksen si Vivian Wu. avand tema principala fixata pe relatia intre personaje, filmul se poate indrepta numai intr-o directie: dragoste. si da, se indragostesc insa nu pot sa-si traiasca dragostea.
fiind un film din competitie imi etse greu sa spun ce sanse ar putea sa aiba... totusi, actori geniali, imagine buna, poveste frumoasa si regie acceptabila. umor bun in majoritatea cazurilor care a facut o atmosfera buna in sala... in rest, nu mare lucru': 8.8/10

tre' sa fug sa mai prind insa unu' despre care va voi scrie maine, ok? filmul este "Tony Takitani"... yeah...

p.s. ohhh, am doi mosi care sunt si ei acreditati, si care vorbesc acuma langa mine in romana... nu am chef sa stau cu ei de vorba, asa ca nici nu ma bag, si incerc sa scriu cat mai pe ascuns pe romana... oricum, judging by their glasses, they can't see a thing on the monitors... heheh
salutare