[herbert]

of, Pitbull, Pitbull, ca tare sentimental mai esti tu prin partile esentiale.
uite un poem pe care il deconspir in ziua cand am urcat cu Ioana in 1072005 si am trait in ritmul muzicii din 2046.

campia

iar noi asteptam
ascultam cum respira tacerea
cate unul se uita pe furis
(nu avea o privire ubicua)
sa înteleaga daca credem la fel
în ochii lumii paream o echipa
dar aceasta era o sintagma perversa
cu o patina amara
ca un muschi înflorit
pe lemnul unei ferestre la umbra

de fapt noi umblam prin gradini cultivate
cautam nuante
criofite - cum ar spune Galgotiu

cineva (un plesiozaur al vremii)
ne privea cu îngaduinta
“ca niste sticle cu vin bun
puse în frapiere sunteti”
spunea el încercand o comparatie
si monta în calea noastra
borne lucitoare din bambus
sa ne studiem charisma

observam si alte semne
dar noi recitam pe rand din legea pendulei
ne stapanea asa un elan filantropic
descriam naivitatea pasarilor
mai visam putin fauve
transgresam antinomii
Ioana spunea de exemplu:
“maine e ziua minerului”
fiecare întelegea cat putea sa-nteleaga
din vorbe de-acestea
si mergeam...
un vant ne batea în fata
gaseam o carte citeam:
“acum va deplasati spre un alt sentiment
sa va vad cum mesteriti la decoruri”
scria enigmatic acolo