|
salutare din nou...
hai ca festivalul a inceput bine. ma rog, a mai plouat p-aci, dar in rest, totul este ok. primele filme au rulat deja, soarele a mai dat si el o tura peste oras, lumea iese din case, si atmosfera incepe sa fie prietenoasa...
pentru mine, primul film in festival a fost filmul nr. 12 a lu Kim Ki-Duk, care se numeste "The Bow"
un film despre un mos care traieste cu o fata de 16 ani pe o barca undeva intr-o mare, si traieste numai dupa pescarii amatori care vin pe barca lui si pescuiesc.
Kim Ki-Duk incepe poveste cu o multime de gros-planuri aratand o ceremonie ciudata, in care fata este impodobita de mos. imaginea este impecabila, aratand nu numai fata, ci incepand sa dezvaluie un pic imprejurarile, care dezvaluie un pic si caracterele. in felul asta filmul castiga o caldura puternica, si nu mai are nevoie de explecatii.
ca in mai multe filme ale acestui regizor, dialogul nu are nici o importanta, si setting-ul ramane pana la sfarsit neschimbat. povestea incepe simplu aratand rutina celor doi oameni pe barca, dar se dezvolta ajungand sa fie ceva intre basm si drama.
protagonistii sunt un mos, si fata asta de 16 ani, care insa in 2 luni ar implinii varsta de 17 ani, cand mosul vrea sa o ia de sotie. desi nu exista nici un fel de dialog intre cei doi, mimica si gesturile celor doi spun mai multe decat orice text. astfel, aratand mai intai status quo-ul prin detalii, relatia lor arata perfecta. totusi, cu oamenii care vin din cand in cand sa pescuiasca, aceasta viata linistita este deranjata... inafara ca toti vor s-o fute pe aia mica, ei mai vor ca mosu' sa le spuna viitorul.
ca sa se apere de aceste atacuri, mosul are un arc (the bow) pe care il foloseste in mai multe feluri: 1) ca sa se apere. 2) ca sa ghiciasca in viitor. 3) ca sa faca muzica.
desi mosul incearca intr-una sa pastreze linistea care este in viata lui, pescarii reusesc sa clatine pacea de pa barca, care se distruge in momentul in care pe barca apare un pusti care a venit si el cu ta-su la pescuit.
filmul ramane imprevizibil pana la sfarsit, si nu se apropie de nici un fel de clishee. sfarsitul aduce o doza de basm, care dupa parerea mea rupe un pic firul narativ, dar care reuseste sa sentimentalizeze o poveste foarte dura.
celor carora le-a placut The Isle o sa iubeasca filmul asta, fiind in acelasi fel facut. simbolistica insa este mult mai puternica in The Bow, avand mai multe scene care sa puna accente.
din partea mea, un film de 9,8/10, din cauza finalului mai nereusit, ba chiar exagerat.
bine, hai ca tre' sa ma duc la film... va mai scriu, si daca aveti intrebari, cu mare placere incerc sa va dau raspunsuri... nu ma wellcomeback-uiti, pentru ca dupa festival dispar din nou.
|