"Acelasi lucru se poate spune si despre cei care au pus la cale
odiosul linsaj mediatic din aceste zile impotriva lui Ion Iliescu in numele presei libere si independente.
Farmecul presei libere si independente e sa critici pe un politician cand e la Putere si nu cand nu mai e nimic. Adevaratul curaj intelectual l-au dovedit cei care l-au criticat pe Ion Iliescu in primele luni ale lui 1990, cand era cel mai puternic om din Romania, si nu acum, cand e atat de slab, incat nu-l mai apara nici partidul pe care l-a creat si nu-i mai sar in ajutor nici cei care-i datoreaza cariera politica. Adevaratul curaj intelectual e sa-l critici pe Traian Basescu acum, cand are o putere de dictator, si nu peste ani, cand va fi si el un om neajutorat. Intrebat de cineva de ce televiziunea, in fruntea careia se afla, conduce linsajul mediatic, un mancator de frunze de laur a raspuns ca tinerii de azi trebuie sa stie ce s-a intimplat in urma cu 15 ani. Absolut fals. Tinerii de azi nu vor sti ce s-a intamplat in iunie 1990 din campanii odioase in genul celor duse de stalinismul anilor ’50 impotriva sabotorilor. Tinerii de azi pot sti adevarul doar dintr-o abordare calma, lucida, a unui eveniment precum cel din iunie 1990. N-am vazut pe nici un post de televiziune o dezbatere a conditiilor complexe din anul 1990. Pentru ca, daca minerii au venit la Bucuresti, fie si la chemarea lui Ion Iliescu, asta a fost posibil pe fondul unor vremuri tulburi. Nu poate fi redusa mineriada din 14-15 iunie 1990 la aducerea minerilor de la Bucuresti. Ca jurnalist care am scris numeroase articole despre mineriada, incepand chiar din iunie 1990, pot depune marturie ca minerii au venit la Bucuresti intr-un anume context istoric: absenta unei veritabile prese libere, monopolul politic asupra TVR in conditiile inexistentei altor posturi (Soti nu aparuse inca!), agresivitatea stradala a fortelor de dreapta, confruntarile surde din interiorul FSN, firava dezvoltare a institutiilor democratice, intoleranta unei mari parti a populatiei fata de diversitatea punctelor de vedere, dupa zeci de ani de existenta a unei singure opinii, asumare a unei singure opinii, nesiguranta in ceea ce priveste sfera de influenta in care cazuse Romania.
Dupa un an de discutii contradictorii, urmare a opozitiei categorice din partea Junimistilor condusi de P.P. Carp si Titu Maiorescu, la votul final si individual din Camera, din 31 ianuarie 1890, propunerea de dare in judecata a Guvernului I. C. Bratianu a fost respinsa cu 67 de voturi contra, 36 pentru si 4 abtineri.
Romania de acum un secol si ceva decisese corect. Un politician precum Ion C. Bratianu nu putea fi judecat de un tribunal obisnuit. Doar Tribunalul Istoriei avea acest drept. Si daca ne gandim bine, Tribunalul Istoriei i-a dat dreptate lui I.C. Bratianu. Multi dintre cei ce se inversunasera sa-l aduca pe I.C. Bratianu in fata unui tribunal obisnuit, in frunte cu Nicolae Blaremberg, au cazut la judecata Istoriei. Cine-si mai aminteste de C. Apostoleanu, August Pesacov, Virgiliu Poenaru?
Il putem aduce pe Ion Iliescu in fata unui tribunal obisnuit. Si daca Tribunalul Istoriei va judeca altfel? Condamnandu-ne pe noi, cei de azi, care am tarat prin tribunale un om ce si-a pus amprenta asupra trecerii Romaniei de la comunism la capitalism.
P.S. Nici n-a fost instalata noua conducere a SRR, si pitifelnicii au gasit ca trebuie sa-si potriveasca limbile in vederea maretei opere de lustruire a noilor si vremelnicilor guvernanti. Sambata dupa- amiaza, m-am pomenit injurat, impreuna cu Mircea Dinescu si Cristian Tudor Popescu, pe postul public de radio, pe motiv ca-l criticam pe domnul presedinte. Si asta nu la o emisiune politica, prin intermediul unor invitati in studio, ci la o emisiune umoristica de doi lei, realizata de angajati ai institutiei. O emisiune de un prost gust exemplar, plina de aluzii sexuale scabroase. Pai daca acum, cand noua conducere n-a fost instalata, am ajuns sa fim injurati pana si la o emisiune de divertisment, ce-o sa se intample dupa? O sa ne injure si la buletinul meteorologic?!
Continuarea
aici.