daca tot ramane vorba de Pink Floyd, pe care i-am descoperit cu mare placere la varsta fragila de 12 anisori, prin albumul lor Meddle, vreau sa spun ca este formatia care este intagral la mine in playlist de atunci.
Animals m-i se pare cel mai reusit album, pentru ca are ideia aia lucrata din scoarta in scoarta, cu grije, cu leit-motive muzicale, si cu niste lyrics geniale.
More, Atom Heart Mother si Meddle sunt albumele care ma ung pe suflet, pentru ca surprind si exprima viata normala, care pun semne de intrebare marunte de existenta in oarecare masura, si care te lasa linistit.
The Wall, Wish You Were Here si The Dark Side of the Moon sunt albumele care imi place pentru ca au o parte Rock serioasa, cu mici bancuri mizicale, si cu o ideie unitara. insa ele sunt si cele mai comerciale, pe care le cunoaste tot prostu' si caredevin asa de "uzate"...
Amused to Death, The Final Cut, The Pros and Cons of Hitchhiking, A Saucerfull of Secrets si Diviniton Bell sunt albumele pe care eu le vad ca incomplete, pentru ca intr-un fel nu mai au unitatea aia pink floydiana.
celalalte albume sunt un fel de fill-in, si canta pe comp-ul meu tot timpul.
mda, cam asta ar fi ordinea pe care o am eu cu albumele Pink Floyd.
well, one can call me quite obsessed, dar Pink Floyd face parte din viata mea, apoi un pic de Jethro Tull si spre sfarsit au mai intrat si Led Zeppelin.
|