[gionloc]

House of Sand And Fog - Un tur de forta al psihologiei umane, sustinut cu varf si indesate de Ben Kingsley, Jennifer Connelly si Ron Eldard; atmosfera e magica, "foggy" & "dark" 9/10

filmu asta mi-a fost laudat can o venit la cinema (anu trecut candva), l-am vazut si am fost atat de suparat pe el incat va chinui acu cu un text despre el. e lung, asa ca impuscati-ma! :oops:



Daca Jeniffer Connoly nu ar fi atat de frumoasa precum este, ce parere va face(cum as fi trait ?) filmu

2 ore si ceva deseneaza drumu de la sacrificiu pentru casa pana la a renunta la idea (dorinta) posesiei spatiului respective. Pentru ce toata drama? Pentru 500USD, pe care femeia oricum NU trebuia sa-i achite: asadar, pentru nimic.
Mie nu-mi zice multe lucruri calde, singuru lucru de care m-as agata e trupu lu Jeni, dar... :huh:

Insa poate fi un film semnificant pentru natia Americana. Inlocuim “casa” cu “patrie” si avem in fata o ecuatie: “totu pentru patrie” cu sublinierea posibilelor unghiuri de vedere.
a) lui Jen Connoly [omu American obisnuit, ff frumos fizic, deocamdata, da cu casa plina de vase murdare = viata ei e mizerabila (la o prima si usoara citire), da a carei meserie e de a face curatenie in casele in care era angajata/chemata, adica in lume daca e sa privim in mare]. Statu ii ia casa din greseala, incearca sa repare povestea, da nu mai poate fiindca a intervenit arabu in afacere; asa ca statu il indica drept vinovat. Nu noi (statu) suntem de vina acum, ci arabu, care nu vrea sa returneze bunu cumparat in mod legal, adica dupa legile teritoriului respectiv! So, kill the Arab! Ceea ce se si cauta; da nu in mod direct, barbar, ci mai intelligent, terorizandu-l psihologic, pe el si pe familia lui (cum zic astia pe la TV), [adica pe poporu arab, care este tapul ispasitor la nivel general, - in povestea in care casa = patria], mai pe ascuns, nu in vazu lumii [politistu ala destept care isi abandoneaza familia… pana la urma de inteles, si mie mai imi vine sa ma ascund din cand in cand], ca pe fatza incercam sa-i pedepsim pe cei vinovati [sefii politistului certandu-l pe asta care ameninta arabu]. Pana la urma arabu nu mai asteapta sa fie executat si el de stat = in mod legal, ci se sinucide; o atitudine corecta, dupa cum ne invata si d-l Sartre (in Existentialismu e un Umanism). Jeni, omu de rand devenit exceptionalu fiindca deja STIE TOT, aflase intre timp ca arabu e un om bun, suffletist, ca nu e cu nimic mai prejos pe scara umanului decat ei, si cauta sa paraseasca realitatea de cacat, dar chiar arabu o salveaza, iar la final alege atitudinea superioara a celui ce STIE: refuza casa = patria aia de doi lei care prin mecanisme absurde te aduce aci – in situatia ei, adica.

b) ARABU – ca sa nu fie spanzurat acasa fiindca promova imagini politice occidentale – io zic ca era spion American in Iran, altfel ciuciu refigiu si cetatenie asa repede! – se trezeste in plina societate la care visase. Unde intretine o fantasma (imagine) de om instarit si de caracter (omu halucineaza), o lume artificiala pe care o creeaza si o mimeaza doar pentru a-si marita fiica – frumoasa de numa – cu un tip cu coada prinsa, negricios si cu burtica ce arata ca un manelist first class de pe la noi – societate ale carei reguli, desi le joaca tare bine, ii aduce numai necazuri. Si cand vre sa indrepte povestea (macar in ce-i priveste familia) pierde tot! pai, din punct de vedere moral-crestin o merita, numai ca masura crestina (!!? Care o fi aia) ii cantareste doar lui comportamentul! Insa in povestea casei si el poate fi considerat, obiectivist privind (cu toate ca jeni e mult mai frumoasa) , o victima a sistemului. Si iaca, sa mai si scurtez, nu-l omorara fratii lui, da-l ucid tatacii adoptivi, americanii!

Concluzie: - 1.sistemu e de vina, daca vreti sa nu mai fie nereguli in el - sa-i omoram pe arabi, astfel nu mai are cine sa-ti calce patria (casa). Desi is oameni ca noi, americanii, cu vase murdare in casa, ii omoram – uite-te care-i obiectivu politic numaru unu al americanilor!
2. sistemu e de vina, ca sa eliminam defectiunile (sa schimbam sistemu), cu totii anarhisti sa fim!

Un film care imbraca o poveste super banala si plictisitoare intr-o haina pretentioasa cu vreo 11 numere mai mare! [muzica lu James Horner aminteste de Mulhilland Drive si anunta neincetat intamplari fabuloase, care ne vor face sa ne varam sub scaune, insa niciodata, zic io, muzica nu-si gaseste correspondent pe masura in imagini! Astfel avem create o atmosfera artificiala de suspans si de neprevazut, care nu exista dincolo de banda Sonora – de unde si artificialu. O scena e luata pe de-an-tregu din Requiem for a Dream (aia in care jen merge pe podetu ala peste ocean si e filmata cu o camera fixa din departare) – sa-i aminteasca fetei de cel mai bun film pe care l-a facut!, apoi, cea mai tare faza – nenea Ben (arabu) vorbeste cu nevasta-sa in ARABA, da can se roaga divinitatii sa-i salveze copilu, nu-i zice ALLAH, ci GOD!!!
:sleep: