der untergang n-a fost un film prost, by all means. dar that's just all. desigur, nu cred sa fi vazut anul asta pe marile ecrane vreun rol (masculin) mai bun decat cel al lui bruno gans (doamne, cat a imbatranit omul asta de la 'der himmel uber berlin' !), care plonjeaza efectiv in personalitatea lui hitler, adoptandu-i cele mai mici ticuri. desigur, este interesanta si radiografierea fanatismului nazist fata de fuhrer, fanatism care se regaseste pana si in randul copiilor, pregatiti sa moara aparand berlinul. desigur, si imaginea rece isi face oarecum efectul, la fel ca realismul frust al decorurilor.
dar poate tocmai asta e si problema filmului acestui oliver nu-stiu-mai-cum: este rece si steril cap-coada. pe mine personal nu m-a impresionat prin nimic, nici prin crizele de furie si isterie ale lui hitler (ba alunecau involuntar spre comic, mai ales cand auzeam tipetele sale etompate de usile de metal - il vedeam parca mai mult pe chaplin in locul lui), nici prin scenele de lupta (spunea cumva gorzo ca cele din 'un long dimanche de fiancailles' sunt reci ?? stai sa le vezi pe astea !)... si pe bune, la partia sistemul dolby soround facea scaunele sa vibreze. nimic. n-am simtit empatie fata de nici un personaj.
sa fiu oare eu o bruta ?... :?
__________________
"That's one thing about intellectuals: they've proved you can be brilliant and have no idea what's going on."
(Woody Allen)
|