|
Happiness, Todd Solondz, 1998 parca. Misto umorul in filmul asta. Se vorbeste mult de fericire, dar o superficialitate crunta bantuie asupra tuturor personajelor, motiv pentru care nimeni nu ajunge la nici o fericire, ba dimpotriva, numai singuratate si nefericire. Care duce indirect la perversiuni si nebunii. Si cu toate astea, si ucigasul si pedofilul au circumstante atenuante, exista motive valabile pentru ca au ajuns cum au ajuns. O comedie neagra, realista as zice, ceva in spiritul legilor lui Murphy, de exemplu, cand un personaj crede ca a gasit fericirea, dureaza doar o zi pana afla ca persoana cea minunata are nevasta si copii si e de meserie spargator de case. Un film bun, una peste alta.
|