[Pitbull]

În general, îmi place Cärtärescu si îmi trezeste respect. (Mä rog, chichiricios într-ale limbii române, nu pot sä-i iert cä scrie cu greseli gramaticale si lingvistice - "generalizate", ce-i drept, tolerabile în general, dar INADMISIBILE pentru orice scriitor. Dar sä trecem peste asta, s-a väzut si la case mai mari.)
Ca sä n-o lungesc, am sä comentez putin doar editorialul ästa.
Spirit de observatie splendid, stil abil si sältäret, sentimentalism sincer, si analizä foarte desteaptä. "Desteaptä", cäci îi lipseste INTELIGENTA. Se învârteste în jurul unei probleme grave, pe care o constatä pertinent si o disecä abil, si dä cu bâta-n baltä peste tot unde încearcä sä fie "obiectiv", "creator", "personal".
Chestia cu isteria nationalä e ÎN SINE istericä - un fel de "hotul strigä prindeti hotul". E o monstruoasä superficialitate de judecatä, oricât încearcä el s-o rafistoleze savant. Omul vede ceva, întelege câte ceva, dar o ia pe-aläturi.
Totodatä, e incredibil de maniheist în trasarea comparatiilor noastre cu alte natiuni (desi - CULMEA! - simte pericolul, si se gräbeste sä precizeze cä "Nu vreau sä spun prin asta cä suntem fundamental räi"; nu vrea, dar O SPUNE! Asta se numeste bulibäsealä ideaticä.) E trist cä un om citit, umblat si departe de a fi prost esueazä atât de departe în a distinge imaginea de ansamblu, în a depista just simptomele si diagnosticele altor popoare, în a construi o relatie justä între ele si noi.
Din nou, mai face o tentativä de reabilitare, când încearcä sä explice si sä justifice tarele noastre nationale - ce-am pätimit, ce ne-a traumatizat, ce ne-a dezumanizat. Dar, nici de astä datä, nu reuseste sä construiascä ecuatia. Argumentele lui, desi juste fiecare în parte, rämân disparate. Relatia esentialä a logicii întregii situatii îi scapä de la cap la coadä.
Rudimentar spus, tot articolul sunä cam ca un: "stii, esti prost... acuma, eu nu vreau sä spun cä esti prost... si stiu de ce esti prost... si recunosc cä nu esti prost... dar de ce nu esti si tu la fel de destept ca altii?" Sau, cum bine spunea Nenea Iancu: "Eu am toate cusururile din lume, dar am si eu o calitate..." / "Uite, vezi, ästa e cusurul täu! ..."
Concluzia articolului e justä, din päcate - din DOUÄ päcate:
1) Pentru cä e adeväratä
2) Pebtru cä e cvasi-aforisticä. S-ar PUTEA demonstra - dar Cärtärescu n-a reusit s-o facä!

Iar concluzia mea e: zäu cä n-are nici un rost sä dati cu noroi în el; dincolo de Tucä si Voiculescu, dincolo de agramatism, dincolo de plafonul cerebral, dincolo de persupusele si irelevantele preferinte sexuale, e totusi un bun scriitor, obiectiv vorbind; respectabil si admirabil pânä la un punct.
Si, mä rog, ar trebui sä-mi actualizez (sau... updatez, ca sä fiu trendy) nivelul de informare literarä româneascä pentru a mä putea pronunta dacä e "cel mai bun scriitor român actual" (personal, îl consider mult sub Bujor Nedelcovici, dar recunosc cä sunt subiectiv, Bujor fiind cel mai bun prieten al meu în viatä). Însä, luat ca valoare absolutä, NU ARE DATELE a ceea ce-ar trebui sä fie un "cel mai mare scriitor" al unei perioade. DACÄ o analizä statisticä si obiectivä l-ar plasa într-adevär acolo... ar însemna cä stäm räu de tot!

P.S. Comparatia cu Coelho e totalmente deplasatä. Äla nu-i decât un impostor limitat si färä har, umflat cu pompa promotionalä.