|
Pe vremuri, pe coltul circular al blocului cu cinematograful Scala era un lacto bar numit "Dorna". Pânä-n anii '80, când a dat drumul Ceascä la foametea nationalä, acolo se mânca incredibil de bine si ieftin. Prânzeam adesea prin acele locuri, când eram liceean si aveam meditatii la mate dupä-amiaza asa cä nu puteam trece pe-acasä, si mai târziu, când student fiind, pauzä de prânz aveam (si säli de curs în spate, pe Pitar Mos).
Ei, si-ntr-o zi, în timp ce-mi savuram mämäliguta cu brânzä de burduf si ochiuri moldovenesti, aud de la masa vecinä ditamai discutia. Comprim esentialul într-un scurt monolog:
"Haideti, tovaräsa, vä rugäm mult, vrem si noi niste hemenex!... Päi de ce sä nu se poatä, cä uite, aveti tot ce vä trebuie! Hai, tovaräsa, säu asa, muncim aicea aläturea pe santier, suntem morti de foame, si vrem si noi sä mâncäm, cä nouä asa ne place, hemenex! Hai vä rugäm!... Ei, si ce dacä-n meniu nu scrie, ce, nu puteti sä puneti acolo-n tigaie niste ochiuri si suncä, sä ne faceti si nouä hemenex, cä doar le plätim!... Ce mare lucru, niste hemenex?"
Degeaba. Nu le-a fäcut hemenex.
|