[Nae]

One Hour Photo. un film despre singuratatea unui om, care o viata intreaga a avut posibilitatea sa intre in vietiile personale a tuturor oameniilor care fac poze, sa-i inteleaga, si chiar sa-i iubeasca.
povestea este cu adevarat frumoasa, si actorul principal este genial: Robin Williams. idea de a arata singuratatea unui om care developeaza poze, si care de fapt stie cele mai intime detalii din viata oameniilor din jurul lui, este buna, si chiar foarte reusit aratata in film pana un punct. protagonistul este nu numai un personaj, ci devine si narrator,ceea ce face tot filmul sa fie vazut dintr-un punct subiectiv de vedere. partea care m-a surprins, este ca narratiunea povestitorului, nu este despre viata lui, despre singuratatea lui, ci despre imaginea din poza, ce inseamna ea de fapt, dece se face, si pune niste intrebari interessante, ba chiar fascinante.
filmul are ca tema principala viata omului asta, care este singur, care nu are prieteni sau familie; pe scurt, nu are identitate. munca lui in laboratorul de developat este viata lui, aici exista, si aici indeplineste o functie care ii da o oarecare satisfactie. ca se ataseaza de o familie, si ca devine intr-un fel obsedat de ei, suna ca un klischeu, insa la inceputul filmului, dragostea asta, nevoia asta pentru o 'normalitate', este aratata foarte frumos, nu ca un obsedat sentimental, ci ca o persoana care are nevoie de afectiune.
insa... este un film american, si asta strica toata jucaria. la mijlocul filmului, povestea se transforma intr-un thriller, protagonistul descoperind ca barbatul din familia pe care el o iubeste, are o amanta. ca este dat afara din laborator este numai un bonus, care trebuie sa arate disperarea. si de aici, de o data, dragul de Robin Williams devine un stalker, care urmareste familia, si incearca sa-l omoare pe sot, pentru ca a stricat fericirea din viata aia, pe care protagonistul si-ar fi dorit-o de fapt.
pacat ca se prosteste in felul asta filmul, pentru ca ideia chiar era buna. daca filmul ar fi european, ar fi fost lucrata mult mai adanc, pe plan psihologic, uman si poate chiar si sexual. partiile care raman insa frumoase in filmul asta asa cum este el, sunt cele in care naratorul povesteste despre poze, despre ce inseamna sa faci poze, si care sunt pozele importante, si care nu. multe scene sunt foarte frumos legate de monologul asta, si merg incredibil de bine cu stilul filmului, asa cum a fost el la inceput. ruptura aia de thriller este un jeg, si dupa mine strica tot filmul. bine ca sfarsitul iarasi mai salveaza ceva din el. ultimiile poze, cele de pe masa, sunt foarte puternice, si daca inca iti mai rasuna vocea lu' Robin Williams in ureche, din monolog, atunci o sa descopri ce inseamna sa faci poze.
un film cu o tema de exceptie, lucrata bine si constiincios, insa care pierde enorm de mult prin klischeele hollywoodiene de doi bani, care cer suspans, actiune, politie, impuscaturi. bleah. dar in rest, actoriceste, regizorial, ca imagine, si montaj, foarte bine.
6,9/10