|
Lucky Luciano. un film despre viata unui mare mafiot italian, care a reusit in anii 50-60 sa faca o avere imensa prin traficul cu droguri spre america, care dupa al doilea razboi mondial se ocupa de problemele financiare si industriale ale italiei.
Francesco Rosi reuseste sa combine in filmul asta temele de film de actiune ale vietii unui mafiot, dar sa le puna intr-un sablon de documentar, facand astfel un film puternic si tare credibil. situatia europei dupa razboi este aratata in multe feluri, de la curvele din fata bazei ameicane, pana la balurile americanilor in diferite locatii din italia, totul fiind insa aratat cu un umor italian. smecheriile italieniilor fata de americani sunt aratate direct, din punctele subiective de vedere a diferitilor mafioti care sunt prietenii cei mai buni a generalilor care se ocupa de administatia diferitelor regiuni. deci, pe plan documentarico-istoric, filmul asta surprinde un adevar care in cartiile de istorie sigur nu este scris.
insa tema filmului nu este istorica, ci mai mult biografica. mafiotul Luciano, nascut in Sicilia se duce in america, unde incepe sa se ocupe de treburi murdare. devine la un moment dat mafiot, si incepe executarea diferitiilor mafioti sefi, devenind astfel cel mai puternic dintre ei. apoi, este trimis de americani inapoi in europa, si se stabileste in napoli. de acolo reuseste sa organizeze cea mai mare retea de trafic de droguri intre europa si america, lasand insa nici un indiciu ca el ar fi capul mafiei. filmul este povestit de politistii de la interpol care incearca sa-l prinda, de diferitii mafioti care sunt executati de Lucky pentru ca au vorbit prea mult, si de un narator care citeste head-line-urile ziarelor din new york si italia. astfel, imaginea filmului, sau mai bine zis a personajului principal, este foarte obiectiva, lasandu-l pe spectator sa aleaga cine sunt baietii buni, sau cei rai.
artistic, filmul asta nu da foarte multe. unele scene sunt insa incredibile, cum ar fii scena din america, cand capii mafiotiilor sunt executati: toate executariile sunt filmate in semi-intuneric, si se vede numai focul impuscaturiilor, care este montat pe o muzica italieneasca de carciuma. in rest, imaginea este interesanta, dar are numai cateva momente in care da dovada de tel artistic: scena balului sau scena in care mafiotii se duc la pompei si se uita numai la bordel.
filmul ramane simplu', nu se complica, ci arata numai diferite puncte de vedere despre acelasi om. critica filmului se indreapta spre americani, care prin felul lor de-a gandii, si prin sistemul lor, fara principii, nu reuseste sa inteleaga un popor cu o cultura de mii de ani, care supravietuieste in felul ei, unic. pentru asta, 7,3/10
|