[Nae]

Die Ehe der Maria Braun. din nou un film, in stilul ala inconfundabil a lu' Fassbinder. si din nou, o tragedie umana, intr-un cadru social caracterizat perfect. din nou un protagonist genial, confruntat cu o viata de zi cu zi, pe care insa nu stie s-o controleze.
un film despre dragoste, in toate felurile ei, despre ceea ce inseamna sa iubesti cu adevarat. in germana diferanta intre "Ich liebe dich" si "ich hab dich lied" este enorma, si pe chestia asta se bazeaza filmul.
situatia reaminteste de filmul lui Rosselini "Germania Anno Zero", cu femeile singure care trebuie sa faca ceea ce fac ca sa supravietuiasca, in asteptarea sotiilor, tatiilor, copiilor si iubitiilor. fassbinder incepe insa filmul cu o scena geniala: tablou' lu' Hitler care este spulberat de un obuz, si apoi in camera, prin zidul spart, se vad doi oameni care se casatoresc. despre casnicia asta este vorba in film: "Wir hatten einen halben Tag, und eine ganze Nacht". si tousi, ea (interpretata de Hanna Schygulla), dupa razboi inca il mai astepta.
fassbinder se joaca in filmul asta enorm cu mediile de informatie, de la radio-ul care povesteste non-stop despre decedati, si citeste ore in sir numai nume, pana la scena finala, unde moderatorul finalei de fotbal germania-ungaria tipa "AUS, es ist AUS, deutschland ist weltmeister" inainte sa intre genericul. in felul asta fassbinder arata importanta informatiei (aluzie la timpul lu' Hitler), dar o ironizeaza in acelasi timp cand il face pe un jurnalist sa spuna: "Ich habe keine Ansicht, ich bin Journalist.".
inafara de situatia politca, regizorul arata si situatia sociala de dupa razboi, cu niste exemple geniale: un tren, unde la clasa I nu este nimeni, dar unde clasa II este complet supraincarcata, cu copii, bartani, animale, etc. sau: protagonista care ii vinde ma-si 2 cartusiru de tigari, in timp ce mama ii vinde bunicului hainele vechi ale lui, de care asta nu-si mai poate amintii. sau: discutii care se termina cu cate un statement: "zum Leben zu alt, zum Sterben zu feig.".
totusi, tema filmului ramane dragostea. definitia termenului este geniala, facuta de o curva dintr-un bar pentru americani: "Wahrheit ist das im Bauch, Liebe ist das zwischen den Beinen... doch ab un zu, juckt und kratzt es fuerchterlich." protagonista, desi isi iubeste sotul peste orice masura, nu reuseste sa fie fidela, pentru ca este o femeie, si trebuie si ea sa manance ceva, si sa fie iubita. deh, dupa cateva partide, sotul se intoarce, si o prinde in pat cu un american. ea, vazand-ul, ii sparge americanului o sticla in cap. in proces insa, sotul spune ca el a facut-o, si intra la inchisoare. (imi pare rau ca am povestit pe scurt povestea). de aici, ea incepe sa-l astepte, dar mai are inca diferite relatii... aici este o scena geniala, pentru ca ea ii povesteste despre fiecare dintre barbatii cu care a fost, si el o intreaba: "bist du verrueckt geworden, oder bin ich einfach zu lange weg gewesen?". si cand el, in sfarsit, iese din inchisoare, pleaca cu pretextul ca trebuie sa invete sa fie om din nou.
totusi, morala filmului se gaseste in ultimiile scene, atunci cand ea citeste testamentul unui iubit de-al ei, si vede ca sotul ei a lasat-o in pace pana cand a murit tipu', pentru ca o iubea cu adevarat,si pentru ca n-a vrut sa-i strice viata.... ca apoi camera explodeaza din cauza gazului din camera de la un ochi care nu a fost stins cum trebuie, arata numai ca dragostea asta nu a fost sa fie... dintr-o casnicie de multi ani, ei doi, sotul si sotia, nu au avut decat "Ein halber Tag, und eine ganze Nacht."... si totusi, ea l-a iubit pe el ("ich liebe dich"), si i-a placut numai pe ceilalti ("ich hab dich lieb").
un film reusit, care insa devine greu la un punct, si are o burta cam catre final... 8,9/10

@ MinRep.
poate ca ai dreptate ca Spike Lee iubeste orasul ala, insa felul in care este filmat, nu este unu' bun, sau daca da, atunci numai la suprafata.
in primul rand personajul nostru este exact ca orasul: la suprafata bun, cald, misto si de treaba, insa in adincime el este o epava. si asa este si orasul: totul sta in umbra a ceea ce a fost New York-ul (imi place sa spun ca prin asta e aratata si caracterizata toata America ), cele 2 turnuri care acuma sunt o groapa la care se lucreaza 24/7 si care tot nu poate fii curatata. ("shattered pieces of a broken dream")
aici sunt mai multe metafore care se unesc. fetele americaiilor (de culoare) cand pleaca el din oras, cu zambetul ala tamp pe fata, nu este o imagine buna, pozitiva si optimista a new york-ului, la fel cum si relatia intre profesor si studenta nu este ok, sau in general relatia intre cei 3 prieteni, plus gagica. toate lucruriile astea urate sunt ascunse sub fatada aia curata: tidy and clean America. insa nu este asa.
si nu, nu cred ca fuga ar fi o binecuvantare pentru protagonist. tot ce vede el in ceea ce-i povesteste ta-su in masina este mai rau decat un cosmar. exact de viata aia s-a aparat cand a inceput sa devina un dealer. un conformism din anii 80 nu este ceea ce vede el ca existenta... dar bine, finalul ramane deschis.

cred ca avem amandoi dreptate intr-o oarecare masura... stii, am citit ieri scenariu' original al filmului, si de exemplu' scena aia din baie, cu "fuck you" nu exista in script. aia e o improvizatie... cred ca filmul a fost gandit altfel, dar a iesit o capodopera, intr-o oarecare masura. poate mesajul nu reiese clar din film, din cauza ca Spike Lee nu a mai fost sigur de ceea ce vroia sa zica prin filmul asta.... nu stiu.