[gionloc]

3) În sfârsit, si lucrul cel mai important. Nu vä mai dati mari cinici cu glumite impotente fatä de o dramä ca aia prin care-au trecut ziaristii nostri, cä pute nasol. Dacä doi dintre ei, sau toti trei, au fost miei dusi la täiere sau papagali picati la mijloc între jocurile altora, nici nu e vina lor, nici nu justificä o asemenea desconsiderare sau mistocärealä. În fond, sunt REPORTERI, si e de-a dreptul un truism cä, mai ales în ultimii ani, au ajuns sä-si riste viata aproape la fel de mult ca militarii sau alti "actanti combativi" - desi, în fond, ei nu dau cu bâta-n capul nimänui. Faptul cä-si asumä riscul de a se duce într-o zonä de räzboi (cä tot sugera cineva, mai sus, idiomul "�* la guerre comme �* la guerre") nu le diminueazä curajul si demnitatea - dimpotrivä! Iar dacä primesc (mäcar unii dintre ei, nedrept de putini!) sume mari pentru asta, mäcar o fac pentru cä-si riscä viata, nu ca sä se scobeascä-n nas în plenul Senatului.

1. e incontestabila drama prin care ei, familiile lor, au trecut. eu unul nu ii desconsider deloc, dar nu pot sa accept faptul ca nu e vina lor, ca au cazut in jocurile altora. un ziarist care-si stie meseria, constientizeaza riscurile pe care un astfel de demers le presupune. cand s-au suit in avion trebuie sa fi cantarit deja avantajele unei astfel de expeditii (fie banii, fie faima) precum si factorii negativi - rapiri (nu au fost nici primii si nu vor fi, probabil, ultimii), gloante 'ratacite'. daca au ales sa decoleze atunci si-au semnat propriul contract in alb pe care l-au inaintat razboiului.

2. Reporteri - nu cred ca esenta (o IDEE de REPORTER, o aura care-i invaluie, sinonima cu inocenta!) precede existenta - felul in care is fac meseria, accentele pe care le pun in fraze, punctele pe care le focalizeaza.
in afara de Catavencu, quotidienele si saptamanalele romanesti pe care le-am incercat - e drept, mai ales cu raspindire locala, - imi cam provoaca greata dupa cateva pagini - limbaj, abordare tematica, mentinearea cititorului intr-o stare de supraexcitare nervoasa prin aceea ca e inundat de tot felul de nimicuri care nu il privesc neaparat, dar care i-s servite ca si cum de ele ar depinde buna functionare a ingustei sale lumi! Nu prea dau nimanui in cap, dar nici nu prea salveaza suflete.

3. Tocmai, ca merg intr-un teritoriu unde is conflicte arata ca au curaj, dar faptul ca-si risca viata nu e ceva implacabil, ca o mana care ii apasa, care-i azvarle 'intr-o lume cruda', unde pot muri, e chiar alegerea lor. daca intr-o zi voi alege sa ma inrolez, chiar nu VREAU ca cineva sa ma priveasca de jos in sus (ca asa-l vedeau pe Stefan cel Mare chiar si cei mai nialti decat el :lol: ). nu e nimic demn sau drept intr-un razboi, oricare ar fi motivatiile lui. iar cand premisele unui razboi se dovedesc a fi false (dincolo de faptu ca hussein era un nenorocit care trebuia eliminat - de ce nu au facut-o in 91, de ce au oprit razboiul dupa ce i-au scos pe irakieni din kuweit? poate ca aveau inca nevoie de un tzap ispasitor) atunci macar scuze pentru victimele colaterale ar trebui sa-si ceara cei care l-au pornit.
prin faptul ca nu protestam impotriva razboiului si noi il acceptam, il giram.
ma intreb de ce parintii si colegii ziaristilor rapiti nu au iesit sa protesteze in fata Cotrocenilor cand au hotarat ai nostri sa trimita trupe in Irak!! atunci nu aveau spectrul mortii unor nevinovati inainte. doar sint gazetari, stiu care e diferenta dintre viata si moarte, toata ziua scriu despre asta, de la accidente de masini la crime stupide. faza e ca nu-i prea intereseaza, isi fac doar meseria! ei, si rapirea e doar un aspect al meseriei lor, unul pe care trebuiau sa-l stie!

cat despre cei care-si plimba ochii prin Senat... de astia mi-e cel mai :sick: