[Nae]

am fost nevoit sa aleg ieri intre un film de fassbinder mai necunoscut, Bolweiser, si doua filme de la dvd-rent...

25th Hour. un film anit-american de la inceput pana la sfarsit, aratand identiatea pierduta a indiviziilor care creaza america, cu toate prejudecatiile, cu toate cliseele, un film despre prietenie, despre iubere, incredere si viata.
povestea filmului este despre cele 24 de ore care ii mai raman unui trafficant de droguri, care trebuie sa intre la inchisoare, stiind ca de acolo nu mai exista nici o sansa sa iasa in viata. Spike Lee construieste un cerc narativ curat si frumos, filmat cu grije, cu compozitie, si foloseste actori f. buni pentru a arata accea instrainare a caracterelor. New York-ul post 11.8 este scena unde se petrece actiunea, totul in umbra celor doua turnuri care nu mai sunt, dar si cu acele locuri cu drapelul american, cu scrisoriile scrise pentru cei decedati, si cu mesajele: "you can not stop New York.".
imaginea americii este vazuta din punctul subiectiv de vedere a protagonistului, care stiind ca i-au mai ramas numai 24 de ore, vede totul negativ, si sparge tabu-ul de political-corectness. acest lucru este aratat printr-un monolog superb intr-o baie a unui restaurant irlandez, unde pe oglinda este scris "fuck you". cuvintele astea sunt ceea ce spune si el in monolog, vorbind despre pakistanezi, despre indieni, despre koreeni, despre italieni, despre prietenii lui, despre prietena lui, despre tatal lui, si despre sine, si se leaga vizual cu una din ultimele scene ale filmului, unde el isi scrie numele pe geam, aratand ca totusi, o identiate exista si ramane, chiar cand totul este pe cale de disparitie.
a 25-a ora, este cea in care el trebuie sa fie condus de ta-su la inchisoare. scena este construita cu griije, si din nou, elementul narativ este punctul de vedere si monologul unui personaj; in acest caz, tatal. tatal il intreaba daca nu vrea totusi sa fuga, sa se duca unde ii duce strada, sa dispara, sa caute un loc de munca cu bani cash, sa stea acolo, si peste cativa ani sa isi caute prietena, si sa-si construiasca o familie. aici imaginea americii este din nou schimbata, pakistanezii, indienii, koreenii etc., toti devin acuma persoane de baza, toti isi iau la revedere, si america redevine tara tuturor possibilitatilor, cu strazi infinite, cu splendoarea libertatii... imaginea ideala a americii. dar spike lee totusi are grije sa nu cada in clisee, si arata drapelul american de cate ori poate, facand astfel comparatia intre inchisoare si america. (america = iinchisoarea tuturor posibilitatilor)
sfarsitul este lasat deschis, el si cu ta-su in masina iesind din New York. mesajul este insa clar si curat, lasat fara nici un punct de critica. un film reusit. 8,9/10

p.s. ce imi place la Spike Lee este, ca desi are niste gagici incredibile in filmele lui, nu baga nici o scena de futai. nice.


Before Night Falls. povestea reala a unui scriitor din cuba, homosexual, care devine prizonier politic din cauza cartiilor lui, si care incearca sa evadeze intr-o america libera, unde insa isi pierde identitatea.
Julian Schnabel povesteste filmul cu grije, foloseste exagerat de mult monologul si vorbirea in camera, ca sa arate trecerea timpului si schimbarea interioara a protagonistului. tema filmului ramane insa iluzia revolutiei, care la inceput este idealizata, dar care la sfarsit se transforma intr-un cosmar. pasajele din film sunt intrerupte tot timpul de o voce din off, vocea protagonistului, care sau isi citeste una din poezii in spaniola, sau care povesteste ceea ce se intampla, intr-o engleza pocita.
relatiile intre personaje sunt aratate curat, fara nici o opinie personala, fara un punct subiectiv, ceea ce sta in contrast cu tot restul filmului, care din cand in cand este filmat in first-person, si unde camera devine elemement de naratiune important. singurele scene unde se simte un subiectivism sunt scenele in care el viseaza cate o intamplare, care insa in scena urmatore este spulberata.
desi filmul curge, devine prea lung si greu, si personajul isi pierde din puterea pe care o avea la inceput. totusi, din cand in cand mai vine cate o scena care te tine aproape de film, care nu te lasa sa inchizi computer-ul fara sa stii cum se termina.
iluzia americii libere si pline de possibilitati, care la sfarsit devine numai o dezamagire, si reintoarcerea in cuba sunt poate cele mai interesante messaje ale filmului. intoarcerea sufleteasca in cuba se leaga cu scenele de la inceput, filmate f. poetic, si foarte frumos, trecand din imaginiile new york-ului in cele ale havannei.
un film care isi pierde farmecul, care castiga insa enorm prin coloana sonora, care este frumos vizual, dar care nu se tine pe picioare cap-coada. 8,3/10

p.s. nu vreau sa sun homofob, dar imaginea homosexualitatii in filmul asta este aratata trista si urata, de la inceput pana la sfarsit.