Takashi Miike - Gozu (2003) - 9/10
O panarama de film la care am ras cu lacrimi, rezultatul unei acuplari spectaculoase intre Lynch, Bunuel si Sandy Bel, film din care nu am inteles mare lucru (who cares what the gozu cow-headed naked skinny guy really means?) si nici ca-mi pare rau - it's all about fun. Un umor absurd, suprarealist, ghiftuit cu freudisme si cu o galerie de ciudatenii cum numai mintea bolnava a lui Miike poate scorni - o patroana de motel care le serveste locatarilor la mic dejun mici paharele cu propriul lapte, un patron de parc de dezasamblari care face colectie de piei de yakuza extraplati, un yakuza dog (Chihuahua :lol: ) 'special trained to kill yakuza', un boss mafiot care poate avea erectie doar daca-si baga un polonic in fund, ma rog, multe, multe, si toate bolnave. P'ai mai tare va las voua placerea sa o descoperiti la final. It's gruesome :love:
Wong Kar Wai - Eros (2004) - 9/10
De fapt mai sunt si obositii aia doi pe generic (Antonioni si Soderbergh), dar am oprit filmul inainte sa ma irite prea tare cu eros-ul lor. Medium metrajul lui WkW este insa incredibil de frumos, amestecand ingredientele deja cunoscute (lumini, decoruri, Gong Li, Doyle, lacrimi, ploi, fum si iar ploi) si reusind sa nu cada in deja-vu. E Wong Kar Wai, simplu, si variez de placere la intalnirea cu filmele domniei sale. Bila alba: Caetano Veloso cucurucucu-ind in piesa-tema a filmului, intitulata surprinzator 'Antonioni'. 8)
__________________
'To beyond or not to be'
Volume
|