[keyzer soze]

Film - Incepe Festivalul de la Cannes


Astazi, la Cannes incepe cea de-a 58-a editie a Festivalului International de Film. Criticul de film Eugenia Voda va tine la curent cu tot ce misca pe Croazeta.


Inaintea decolarii se afla nu numai cel mai mare festival de film al planetei, Festivalul de la Cannes, care isi va deschide portile miercuri seara, dar si subsemnata (aflata intr-un aeroport, la fel ca atatia alti jurnalisti, cineasti, producatori, distribuitori, cinefili si ce-or mai fi – porniti din lumea larga sa ia cu asalt cetatea filmului).

Unde se va intampla, ce? Promit sa va tin la curent. Deocamdata, cu laptop-ul pe genunchi, daca se poate spune asa (nu va suna pleonastic, lap-top insemnand, in traducere, chiar pe genunchi?), si parcurgand comunicatele de presa ale festivalului, as spune ca editia (a 58-a) se anunta absolut exceptionala; doar ca, trebuie sa recunosc, am mai vazut editii care pareau grozave la start, dar in ziua Palmaresului nu prea aveai ce alege, si peste azuria Croazeta batea un vant de paguba… Nu mai departe de anul trecut… Dar acum, pana si un om cu experienta lui Gilles Jacob, presedintele festivalului, renunta la scepticismul lui glacial-cordial si se hazardeaza sa anunte ca acest an "pare sa indice sfarsitul vacilor slabe"! Asa sa fie!

OPTIMISM. Pe ce "se bazeaza" optimismul organizatorilor? Pe ceva ce s-ar putea numi intoarcerea in forta a marilor autori. De multi ani n-a mai fost Competitia atat de burdusita (sau de blindata?) cu nume mari. Multi dintre actualii concurenti au fost deja premiati la Cannes, in alti ani, iar cativa au la activ chiar si cate un Palme d’Or. Asadar, Wim Wenders, Lars von Trier, David Cronenberg, Michael Haneke, Atom Egoyan, Amos Gitai, Luc si Jean-Pierre Dardenne, Hou Hsiao Hsien, Jim Jarmusch vor fi din nou la Cannes, vor da anvergura editiei, vor fixa inaltimea stachetei si, implicit, a cinematografului mondial de azi, in ce are el mai valoros: filmul de autor. Competitia lui 2005 anunta deci o serie de "opere foarte personale si inclasabile"…

SECTIUNI. Festivalul de la Cannes include si sectiunea Quinzaine des Realisateurs si un imens Targ de cinema, si un numar impresionant de evenimente paralele, de proiectii speciale, de expozitii, de "lectii de cinema" (la actuala editie, o asa-numita Lectie de actrita va fi sustinuta de Catherine Deneuve); dar atentia generala se concentreaza, in fiecare an, asupra Selectiei oficiale. Prezenta in Selectia oficiala e un premiu in sine si o performanta ravnita de orice cineast. Selectia oficiala e compusa din Competitie (20 de filme din 13 tari), din cateva filme in afara concursului (Hors Competition, unde figureaza, printre altii, Woody Allen, cu mult asteptatul Match Point), din sectiunea scurtmetrajelor si a filmelor de scoala (Cinefondation), dar si din sectiunea Un Certain Regard, despre care am citit zilele astea in presa noastra ca ar fi necompetitiva. Nu! Sectiunea Un Certain Regard e si ea competitiva, are un juriu separat (care va fi condus, in 2005, de regizorul american Alexander Payne). Asa cum Competitia a mizat pe nume de rezonanta internationala, Un Certain Regard a mizat pe tinerii cineasti; din cele 20 de filme selectate, reprezentand 15 tari, noua sunt filme de debut; evantaiul geografic e larg deschis, incluzand si Sri Lanka, Brazilia, Mexic, Argentina, Australia, Iran, iar din estul Europei – Ungaria si Romania. Ca o curiozitate: am remarcat, citind programul, ca filmul lui Cristi Puiu, "Moartea domnului Lazarescu", cu o durata de 2h34 min, va fi cel mai lung film al acestei sectiuni, si, de fapt, al intregii selectii oficiale, mai lung chiar si decat Razboiul stelelor, episodul III, de George Lucas (2h20) sau decat Manderlay (2h19) al lui Von Trier!

STARURI. La intrebarea "Ce staruri sunt asteptate la festival?", directia Festivalului raspunde cu o lista masiva de nume preponderent transoceanice, din care extrag la intamplare: Sharon Stone, Jessica Lange, Woody Allen, William Hurt, Bruce Willis, Edward Norton, Sam Shepard, Tommy Lee Jones (care semneaza si singurul film de debut al Competitiei!)… Juriul Competitiei va fi condus de Emir Kusturica, un cineast care declara ca la Cannes s-a nascut a doua oara. Dar trebuie sa strang laptop-ul, pe motive de zbor.
Pe maine!

O noutate a Cannes-ului 2005: cu o zi inainte de startul oficial, toti regizorii din diferitele jurii ale editiei au fost invitati la o intalnire speciala, menita sa puna sub lupa viitorul festivalului.

"Acesti regizori veniti din lumea larga sunt cei mai in masura sa ne ajute sa ne protejam viitorul", declara gazdele; e vorba de regizori alesi nu numai pentru calitatea operei lor, dar si pentru interesul fata de creatia celorlalti (pentru ca, oricat ar parea de ciudat, exista si regizori valorosi, dar care refuza sa vada filmele confratilor si nu sunt interesati decat de propriul cinema). Sa numim aici doar regizorii care conduc cele patru Jurii ale Selectiei oficiale (selectie totalizand 53 de filme, dintre care 50 in premiera mondiala, din 28 de tari): Emir Kusturica (Serbia-Muntenegru), presedintele juriului de lungmetraje, Edward Yang (Taiwan), presedintele juriului de scurtmetraje, Alexander Payne (SUA), presedintele juriului Un Certain Regard, Abbas Kiarostami (Iran), presedintele Juriului Camera d’Or.

ATELIERUL. O alta noutate a editiei e infiintarea unui Atelier al Festivalului; Cannes-ul nu se mai limiteaza la ambitia de a recolta cele mai bune filme ale anului, ci vrea sa se implice direct in destinul unor tineri cineasti care nu reusesc sa iasa la liman cu proiectele lor. Drept care au fost selectate 18 proiecte de filme (provenite din medii defavorizate, ca Albania sau Kazahstan sau Gabon, dar si din SUA, Germania, Belgia), proiecte implinite din punct de vedere artistic, dar fara forta economica de a demara. De aceasta forta promite sa se ocupe festivalul, descoperind producatori interesati, pentru fiecare regizor. Obiectivul e ca proiectele sa se transforme in realitate si, peste un an sau doi, sa vedem filmele la Cannes! Prea frumos ca sa fie si adevarat? Daca din cei 18 alesi macar unul va da lovitura, numai si numai datorita unui festival grandios si selectiv cum e Cannes-ul, atunci inseamna ca Atelierul n-a aparut degeaba. O alta veste buna, pe care statisticile fiecarei noi editii o relanseaza tot mai spectaculos, e aceea ca dezvoltarea tehnologiei numerice permite emergenta unui cinema din ce in ce mai usor de produs. Se pare ca, in curand (sau, ma rog, nu foarte departe), numai cine nu o sa vrea sa faca film nu o sa faca film!

CONTESTATARI. Desi Kusturica are, din plin, contestatarii lui (uneori pe motive politice, alteori, pur si simplu, de gust), desemnarea lui ca presedinte al juriului se va dovedi, sunt convinsa, de bun-augur. Kusturica declara ca si-a fixat ca misiune sa plaseze esteticul si artisticul in inima festivalului; spre deosebire de Tarantino, care, aflat in aceeasi postura, anul trecut, a avut prostul gust sa politizeze jenant "Palma" si s-o acorde unui documentar mediocru, al lui Michael Moore, al carui unic merit era "atacul la Bush" (ca sa nu mai vorbim ca efectul filmului, in America, a fost exact invers; am constatat la fata locului, in timpul alegerilor, cum se vorbea despre filmul lui Moore, ca despre un serviciu involuntar facut lui Bush).

SATUL-CINEMA. Kusturica vede in Cannes un fel de mitologic sat international, dedicat ideii de cinema. Un sat care isi tripleaza populatia in timpul festivalului! Pentru ca, vorba reclamei, o merita! In ciuda tuturor cine-dezamagirilor, lumea continua, iata, sa iubeasca Filmul. Kusturica povesteste foarte mandru, de cate ori are ocazia, despre un alt sat international, Kustendorf, pe care l-a fondat el insusi in munti, acolo unde a filmat "Viata e un miracol". Si lanseaza o invitatie generala: "Cei care vor sa faca cinema, sau muzica, sau pictura, sau ceramica pot sa vina sa traiasca o vreme aici". Aviz amatorilor!

Kusturica e un presedinte recunoscator; in 1985, tanar si relativ necotat, a primit Palme d’Or pentru "Tata e in calatorie de afaceri"; in 1989 a primit, tot aici, Premiul de regie pentru "Vremea tiganilor"; in 1995 a primit, din nou, Palme d’Or, pentru "Underground".

Concluzia lui in 2005: "Festivalul mi-a consacrat filmele. Acum e randul meu sa apar valorile festivalului".