in ultima vreme m-am pus lapunct cu allen:
annie hall - o forma foarte inventiva (putin spus), in care imaginatia alter-ego-ului lui allen este transpusa in pelicula nu prin inserturi grosolane gen 'ally mcbeal', ci se impleteste subtil cu realitatea. obisnuinta extrovertitului allen de a-si exorciza propriile obsesii si nevroze... eu as fi un membru al unui club care l-ar avea ca membru pe allen.
9/10
manhattan - indrazneata ideea de a filma black & white, in rest primeaza suficienta intelectuala a lui allen (vezi controversa cu privire la bergman). prin subiect, prin dorinta de a surprinde (nefacand folos de artificii narative, insa), de a-ti insela constant asteptarile si mereu radiografiind frivolitatea relatiilor moderne (la zeci de km distanta de mike nichols si al sau 'closer', apropo :hmm
mi-a adus aminte de un alt film de-al lui allen, 'husbands and wives', facut cam la 15 ani distanta de 'manhattan', dar pe care l-am vazut cu mult inainte.
9/10
the ten commandments - tot ce m-a deranjat la acest film facut cu un mare apetit pt epopee, caracterizat cel mai bine prin grandilocventa, ireprosabil din punct de vedere vizual si jucat perfect de heston si brynner afost, cred, felul de a-l vedea pe dumnezeu: razbunator, crud, trufas... prea jewish-like...
8/10
l'annee derniere a marienbad - probabil cel mai dificil film pe care l-am vazut ever. ca atmosfera (decorurile in stil baroc, aerul ca de cavou al imensului palat, dat si de muzica lugubra) este fascinant, dar suprapunerea incontinua a planelor pur si simplu m-a zapacit si nimic mai mult.