[keyzer soze]

serata erotica:

Nagisa Oshima - In the Realm of the Senses (1976) - 6,5/10

Film prost, datat, voit socant, inventariind tot felul de pozitii si perversitati, din care nu retin decat faza cu oul (el ii introduce ei un ou in pasarica, ea il cloceste si il 'oua' in fata lui, dupa care el il mananca, dulce-acrisor) si finalul cu introducerea penisului taiat in vagin. Toate astea in close-up, of course. Conteaza mai mult povestea din spatele filmului: nea Oshima, faimos la vremea respectiva pentru filmele pinku eiga (adica un fel de asian soft porn-bondage-sadomaso care incita, dar nu 'explica'), se pune pe aratat. Autoritatile se autosesizeaza si este dat in judecata pentru vulgaritate & public offense. Tipul se apara spunand ca vulgar este ceea ce este sugerat, nu si ceea ce este visual explicit. Castiga. Drept urmare... la la la lala... se hotaraste sa faca cel mai bolnav-deviant-explicit film 'up to date' (cu siguranta nu vazuse 'Salo o le Centoventi Giornate di Sodoma', aparut cu un an mai devreme). Asa ca ia si ecranizeaza povestea adevarata a geishei Sada, o tipa de la inceputul secolului care umbla pe strazi masturbandu-se cu penisul taiat al lui barbat'su. Background-ul ala cu scandalul & shit il vedeti si in film, cenzuratorii fiind portretizati de batranul cersetor cu disfunctii erectile de la inceput. Dar, dincolo de futaiuri si voyeur-isme, filmul nu transmite nimic, fiind la fel de mut ca o vagaboanda cu dansa-n gura. :sick:

Andrew Blake - Blond & Brunettes (2001) - 5/10

Un pornache pentru snobi, mult prea stilizat si cautat, cu secvente monocrome, inserturi black & white, decoruri clasice, lacy costumes, lounge music si alte blah-blah-uri. Bile albe: in tot filmul nu intalnesti nici un mascul, just pure female action, licking, fingering & stuff. Bile negre: isi refuza genre-ul, fiind mult prea artificial in sensul rau. Ca un trabuc cu gust de cherry. Adica nu secreta lichide.

??? - Agronomie, caminul A5 (2004) - 9/10

The ultimate Dogma movie. O felie de real life, minimalist si fals poverist. Cam ceea ce incearca Puiu de ceva vreme. Regizorul respecta cu sfintenie poruncile lui von Trier & Vinterberg: fara lumini si artificii tehnice, fara crime, arme and all that bollocks, cu decoruri reale, muzica inregistrata pe platou, no artsy-fartsy camera works, etc. Si, normal, regizorul nu este indicat pe generic. Nici macar cu creta pe podea. Sigur, camera nu este hand-held, ci lasata pe un dulap sa inregistreze impasibila evenimentele (deloc conventionale) din acest film. Imaginea este granulata, incetosata, culorile (in armonii de brunuri si umbre) sunt fascinante, totul pentru un experiment underground de toata lauda. Cine spunea ca cinematografia romaneasca este in impas? A must see. :love: