Originally Posted by Airlight:
cine-a zis ca fabulele trebuie sa fie reale..
|
Päi chiar Je am zis, Airlight dragä, uzând de prerogativele mele de topicmaster. Dar nu pentru cä le-as considera pe cele reale mai breze decât alea imaginare - Doamne feri! Cä doar, IMAGINATIA conteazä! Nu, ci numai fiindcä primul pas spre exersarea imaginatiei ca sä devinä cu adevärat fecundä si creatoare, pästrând totodatä legätura esentialä de fond cu realitatea, constä în stiinta de a observa acele momente reale care-si depäsesc conditia, purtând în sine germenele dezvoltärii în planul fictiunii. Si am dorit sä avem un topic dedicat exclusiv ACESTUI nivel. Asa cum am spus chiar în mesajul anterior, momentele strict imaginare îsi au locul la nivelul imediat urmätor al procesului de creatie - si de învätare si practicä.
Oricum, departe de mine gândul de a contesta exemplul lui M0n0 - n-am fäcut decât sä precizez în ce context se plaseazä. Totodatä, îti multumesc pentru referirea la flashmobbing. Nu cunosteam fenomenul. Si comentariile tale ulterioare sunt interesante.
Iar acum, un nou moment amuzant, pe care mi l-a amintit poezia lui Herbert, “Semne pentru initiati, de la Ars Poetica:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...8&hist=0#98488
Stagiunea 1978-79
Sala "Union" a Cinematecii, plinä pânä la refuz.
Film bun. Täcere reverentioasä. Concentrare. Asimilare. Încremenire de catedralä. Sute de fäpturi cu ochii spre ecran. Si deodatä...
"Mbuf!!" de undeva.
Din altä parte, un glas:
- Diplomat!