|
"Plan Nine from Outer Space" a devenit chiar un film de cult, pentru unii.
N-am väzut nici unul dintre filmele lui Ed Wood, asa cä nu mä pot pronunta decât foarte limitat. Judecând dupä portretul lui Tim Burton, cu Johnny Depp (un film care mi-a mers la suflet!), as zice cä Ed Wood, cel putin asa cum apärea reprezentat acolo, era, într-un fel, pe cât de prost, pe atât de artist. Bietul om credea cu adevärat în ceea ce fäcea, cu o sinceritate si o fervoare proprie numai marilor artisti - si marilor naivi. Pe de de o parte, si asta-l fäcea sä se rupä complet, la un nivel patologic chiar, de rigorile elementare ale meseriei. Pe de altä parte, pärea incapabil sä gândeascä profesional corect... un fel de încremenire într-un diletantism infantil si total. (Apropo, dacä stau sä mä gândesc, scoala româneascä de cinema a dat si ea un numär de specimene similare - desi niciodatä atât de spectaculoase...)
Adäugând si fetisismele lui - culmea, afisate în public cu toatä candoarea! - tipul pärea dezaxat binisor, ceea ce se potriveste si cu neputinta lui de a fi cât de cât profesionist.
"Geniu"...? Va trebui sä-i väd filmele ca sä pot afirma dacä depistez vreo asemenea scânteie în ele. În orice caz, aici s-ar potrivi de minune clasica butadä:
"Le talent sans génie est peu de chose.
Le génie sans talent n'est rien!"
Dacä prin "talent" întelegem meseria în cel mai propriu sens al ei, Ed Wood ar putea ilustra de minune ideea de mai sus.
O altä stare pe care mi-a sugerat-o a fost aceea al unui paradoxal "sublim al prostiei" - färä nici o ironie!
|