|
"Orice fidelitate isi are limitele sale. Acolo unde Nabokov mentioneaza ca un personaj injura, aici - pe banda de sunet - injuratura se aude cu toata vigoarea. In spiritul filmelor de azi, s-au introdus si cuvinte murdare. Singura actualizare se produce, deci, la nivelul dialogului, in care s-au introdus expresii imposibil de rostit atunci, dupa razboi. In nici una dintre declaratiile date presei, Lyne nu a explicat cum a ajuns la aceasta optiune. Sa-l fi influentat faptul ca impotriva limbajului trivial nu s-a dat nici o lege, nicaieri ? ... Altfel, nu se poate spune ca nu e unul "muncit".
Elaborarea lui a inceput in 1990 si a durat aproape 6 ani.
Alt punct-cheie, in afara de "onestitatea redarii", l-a constituit, evident, distributia. Pentru Humbert regizorul spune ca s-a gandit de la inceput la Jeremy Irons, fara nici o ezitare. Alegerea parea buna, caci aerul putin sumbru, usor trist al acestui actor, usurinta cu care creaza impresia de fiinta traumatizata sufleteste, cat si experienta sa in roluri de oameni obsedati/rosi de patima/ vulnerabili (amintiti-va Misterul familiei von Bulow, Dezaprobat in cor sau Iubire inimaginabila - vaxute pe micul ecran), toate aceste calitati il recomdau din plin." (...)
|