Cum, mäi Notty, se poate s-o iei chiar asa, la propriu? “Moralä” era la nenea La Fontaine, si la unchiu’ Alexandrescu, si pe vremea lor. Am folosit termenul din comoditate, întelegând cä toatä lumea stie despre ce e vorba. Nicidecum “mesaje moralizatoare” si alte alea – pur si simplu, e vorba de “un sens, o semnificatie, o idee”, scopul final al oricärui film si al oricärei opere de artä în general. Si nici nu înseamnä cä întâmplarea din viatä, gata, îl si exprimä! Dacä o alegem ca semnificativä, înseamnä cä ea contine ELEMENTELE POTENTIALE care, prelucrate artistic, sä sfârseascä prin a releva un sens.
Uite, de plidä: întâmplarea cu proiectionistul zäpäcit a fost, la origine, o simplä “poantä”. Dar ea detine destule elemente pentru a deveni, eventual, o secventä rotundä dintr-un film despre o scoalä de cinema; în cazul nostru, despre o scoalä bulibäsitä, cu profesori tälâmbi si studenti jucäusi si sarcastici – eventual. Sau varianta ta: cea cu sunetul straniu din timpul proiectiei – se poate înscrie într-un registru mult mai grav; pe mine, de pildä, mä duce cu gândul la “Blowup” sau la “Conversatia”… Ori, le putem combina în acelasi film, si iese ceva si mai complex… Posibilitätile sunt nelimitate, cu conditia sä stii sä le folosesti.
Asa cä, nu te inhiba si keep the fun going!
