|
Stranie situatie... Imi aminteste de una întâmplatä la sala de proiectie din Rahova, unde aveam studioul de filme când eram studenti, prin 80-82... Am sä v-o povestesc curând.
Deocamdatä, sä închei trilogia frumoaselor povesti de dragoste non-erotice. Tot o întâmplare adeväratä cu un câine si un copil, asemänätoare cu cea cu Alec si Bella, povestitä de cineva (ca scenariu, e aproape rotundä; are si cârlig final, mai trebuie doar sä fie agätat de belciug, ca sä se-nchidä cercul):
Câinele cârciumarului
Doi soti, plimbându-si bebelusul cu cäruciorul, se opresc la o terasä sä bea ceva. Vine câinele patronului, un ditamai dogul danez 4x4, si începe sä adulmece copilul. Evident, pärintii se alarmeazä, dar patronul le face cu ochiul zâmbind si le spune sä stea linistiti. Cä câr, cä mâr - pân-la urmä, okay (cä nici äia nu erau veniti cu pluta, stiau cu ce se serveste afectiunea caninä). Cât au stat acolo si si-au bäut Sprite-ul sau ce si-or fi bäut, câinele a mai mirosit un timp copilul, l-a lins putin, dupä care s-a culcat sub cärucior.
Când sä plece, patronul zice: "Un minut, vä rog!"
Îsi ia câinele, îl duce-n birou, si-l încuie. În clipa urmätoare, apare capul câinelui la fereasträ, disperat.
Si, în timp ce pärintii plecau agale cu copilul în cärucior... câinele, sä därâme clädirea, si mai multe nu!
Epilog imaginar:
Ca sä întregim filmul, l-am putea încheia cu cârciumarul ducându-si la veterinar câinele, fäcut ferfenitä în geamurile pe care le-a spart încercând sä ajungä la copilul pe care-l "adoptase" si de care se considera acum räspunzätor cu viata.
|