Pe loc repaus, plutonier!
Altä poveste de dragoste - diferitä, dar si asemänätoare. Aici scenariul nu e finalizat, dar contine toate elementele potentiale.
Alec si Bella
O cunostintä din S.U.A., care mai posteazä uneori pe site-ul meu, la sectia chinologicä, are o cätea pitbull pe nume Bella. E genul de pitbull super-dur, un pachet de muschi compacti, puternic reliefati, un cap cât trei cärämizi, niste fälci de sä exulte Nightwane când le-aude fäcând crontz crontz.
Într-o varä, a venit în vizitä un nepotel, Alec - un bäiat cam de un an jumate, doi, foarte firav si pläpând de constitutie. Între el si Bella, coup-de-foudre reciproc avantajos. În fiecare zi, puteau fi väzuti împreunä pe covor: muntele de muschi masivi, si bucätica de trup a copilului, asezati fatä-n fatä, nas în nas, ochi în ochi; zeci de minute în sir stäteau asa, nemiscati ca douä statui - si doar din când în când, Bella: harst, câte-o limbä pe fata lui.
Din nou mä întreb: ce comunicare s-o fi petrecut acolo, între mintile si sufletele lor, la ce empatie, la ce simbiozä de neimaginat or fi ajuns...? De un lucru pot fi sigur: de-atunci încolo, Bella l-ar fi apärat pe Alec si cu pretul vietii. S-ar fi aruncat si-n foc pentru el, iar dacä cineva era imprudent sä ridice mâna asupra lui... Aleluia de Händel!