[notorious]

moarte la venetia - efectiv m-a dat pe spate ! filmul lui visconti debuteaza cu un cadru de o frumusete greu de descris in cuvinte - un vapor, fumegand, calatorind pe apele linistite ale venetiei, strabate indraznet ecranul timp de vreo doua minute... nu numai ca este impecabil filmat - visconti alterneaza prim-planurile cu cadrele largi (ex la serata de la hotel sau pe plaja, unde avem o imagine de ansamblu a multimii care, pe masura ce filmul se deruleaza si epidemia se extinde, devine din ce in ce mai restransa, culminand cu fascinantul cadru final in care singurii care mai raman pe plaja sunt dirk bogarde, silvana mangano si acel copil, tadziu, obiectul adoratiei compozitorului nostru) si cu planurile detaliu, de o sensibilitate exemplara, cercetand fiecare obiect ca privirea curioasa a unui estet intrebator. 'ce imi spun, oare, toate acestea' ? aratandu-ti, parca, frumusetea in cele mai neasteptate ascunzisuri.

ci mai ales pt meditatia orgolioasa asupra frumusetii, ce poate fi creata de artist prin truda (vezi 'pygmallion') si asupra subiectivismului cu care este aceasta perceputa. un film de autor in cea mai inalta forma, un fel de '8 1/2' la o scara ceva mai mica.

10/10