[marx]

marx, stii ceva?
K.I.S.S. M.Y. A.S.S.

nttt, vezi ca e un lingau profesionist care iti apara nevoile. isi misca limba in ritm de bossanova dar gandeste ca un viejo.

daca sint atit de lipsit de valoare, ce tot stai cu lupa sa ma citesti, rascitesti, rastalmacesti?? esti cumva masochist? n-ai altele mai buen de facut - ajutat o batrinica sa treaca strada, deconectat un bolnav terminal de la viata asta de kkt, screw somebody in this life?

ti-am mai explicat candva: tu scrii f mult si peste tot, esti un fel de peltea ubicuitara ce se intinde peste nu stiu cate felii de paine si e inevitabil sa nu-ti citesc rebuturile stangiste.

si care sint 'valorile' alea pe care pariezi/mizezi/te bazezi tu? sau nu s-au inventat inca?
crezi ca atitudinea asta, etern-superioara & dispretuitoare a propos de tot ce misca (cultural) in tara asta - de la cartarescu la patapievici -, nu ascunde nici un complex de vesnic-lasat pe margine? tu cu ce te lauzi - ai scris macar un rind worth reading dspr film, literatura, muzica, arta plastica, filozofie, bucatarie & gherghef - that we should know about? unde sint ele - in sertare?... si cind dracu o sa le citim - la pastele cailor??

o intamplare: in pruncia tineretii mele, un director de editura care se miluieste si de o revista culturala impreuna cu ministeru', m-a tintit si m-a invitat sa scriu la revista, dar nu inainte sa ma prezinte unui redactor, in momentul acela sef-cultural pe judet, tip care credea ca Grigorescu picteaza prin linii geometrice (!!!!????); enfine, dupa ce l-am ametit rapid, oricum puteam sa ii spun orice, mi-a dat acceptul sa scriu, ceea ce am si facut, dar apoi m-a kemat sa-mi traseze niste linii idiologice cum si ce sa scriu ca un articol sa fie prietenesc, ca deh, la revista lor scriu Manolescu, Simion, Dimisianu si toata floarea cea ofilita a vestitului apus de soare. Am facut modificarile de rigoare, era kiar incantat de ce scrisesem dar brusc i l-am luat din maini si l-am rupt si i-am spus ca nu practic "kissing ass" de dragul artei. Apoi a mai fost oportunitatea frecventarii unui cenaclu literar, impreuna cu un f bun prieten; eu am renuntat cand am vazut ca un maret avocat al urbei era proslavit mare poet si premiat, dar prietenul a ramas (el e mai adaptabil) acum are un premiu important al unui cunoscute reviste literare din tara asta, plus o carte "bun de tipar".

e usor sa strimbi din nas la orice, complicat e atunci cind propui - atunci te expui big time: gustul tau (sau lipsa lui), goale-golute (= 'nude', apud marx)...

Si sa-i aduc aminte lui ALS, mai acum un an i-am propus un proiect de care a fost incantat si mi-a promis ajutorul, acelasi proiect fiind declarat excelent de catre unul dintre regizorii noului val valoros.
Morala: e usor sa strambi din nas, recunosc, dar e lamentabil sa nu accepti calitatea.
PS: ce te face sa crezi ca patapievici e un geniu infailibil?