[MinRep]

Introducere: Nu sunt un mare fan al lui Sellers... Inspectorul Clouseau a ajuns sa ma plictiseasca si sunt de parere ca exagereaza de prea multe ori. Totusi, ador modul in care reuseste sa "intre in pielea personajelor", indiferent care sunt acestea (iar rolul meu preferat este cel al lui Quilty din "Lolita").


Acest "The Life and Death of Peter Sellers" explica si nu explica cine a fost marele actor... Scena de referinta, in jurul caruia se conceantreaza tot filmul, este cea in care, pe patul de operatie, Sellers se vede pe el insusi - oricare ar fi acela - , inconjurat de personajele pe care le-a jucat pana atunci, iar apoi declanseaza o explozia nucleara prin care toti sunt distrusi, conform principiului enuntat printr-o replica a lui Stanley Tucci cu cateva scena mai inainte. Acelasi lucru se intampla - cred eu - la sfarsit, cand Sellers ramane o statuie imobila in fata lui Blake Edwards, de ca si cum rolul din "Being There" ar fi distrus toate fatetele acestui om.

Otherwise, filmul este usor halucinant si e clar ca se sprijina in interpretarea lui Geoffrey Rush, care interpreteaza la superlativ un artist macinat de propriile traume, obsesii si vicii, dar si minunatele personaje pe care le-a interpretat (poanta cu Dr. Strangelove e de coma). De asemenea, scurtele intrari ale lui Rush in pielea altor personaje sunt marcante: ca tatal sau e tragic, ca prima sotie melodramatic, ca Blake Edwards e over the top (:lol, iar ca Stanley Kubrick iti da pur si simplu mici fiori (control absolut... brrr...)

Nu trebuie uitati Charlize Theron, Emma Watson, John Lithgow si Stanley Tucci (desi partitura ultimului mi s-a parut cam scurta - v. absenta lui Quilty).


Deocamdata, cel mai bun film in 2005.