Originally Posted by nume:
|
Pentru simplu fapt ca aia doi se uita in camera de hotel la filmul italianului in timp ce beau vin din paharele alea patrate de lemn? Nici in Sinuciderea fecioarelor, nici in Lost in translation n-am sesizat influenta lui Fellini. De Antonioni nici vorba.
|
ok, in privinta lui fellini, a fost doar o eroare de exprimare - dupa cum am mai spus, coppola doar il citeaza pe fellini. dar daca acum ai cita cateva fraze ce apartin lui gorard (dau doar un exemplu !), nu inseamna, totusi, ca godard ti-a influentat (sau macar ti-a intarit) anumite convingeri ?
insa, in legatura cu antonioni, sunt dezamagit ca te incapatanezi sa nu vezi ce este evident. coppola nu foloseste povestea decat intr-un mod mai degraba functional (doi oameni ajunsi intr-un moment crucial din viata care se indragostesc, in ciuda diferentei de varsta), doar ca sa poata studia personajele sale. iar pt asta, uzeaza de mijloace diferite - momente de tacere ciudata (este un cadru in care poti vedea perfect dezorientarea, confuzia pe care o simte johanssen in acea sala de jocuri din tokyo - este imposibil sa descrii in cuvinte jocul de lumini, imaginile suprapuse, muzica, trebuie sa vezi scena in sine; desigur, imi vei spune ca totusi coppola apeleaza prea mult la metafore, la simboluri, gen dezorientarea in sensul propriu al cuvantului vs dezorientarea existentiala - poftim, am reusit iarasi sa fiu bombastic, fir-ar sa fie !). apoi, imaginea, in care domina caredrele lungi, fara taieturi de montaj (precum superbul cadru in care aceeasi johanssen sta lipita de geamul camerei sale din zgarie-nori, dandu-ti impresia de plutire deasupra intregului oras). apoi, muzica, ce completeaza perfect filmul in sine.
dar ceea ce trebuie in primul rand sesizata este insistenta pe detaliu - dupa cum am mai mentionat, povestea din 'lost in translation' se dezvolta in lungi scene lipsite de dialog, doar prin imagine joc actoricesc.
te rog, mai gandeste-te, totusi ! ar putea fi vorba si de faptul ca nu ti-a placut 'blowup'-ul lui antonioni ?