Altä fazä apropo de clisee si previzibilitate.
Acu' niste ani, într-o searä, dädeau ästia un film cu-o mumie. Inträ fi-miu-n camerä si vede începutul - întuneric, lanterne, muzicä adâncä. Nu trece mult, si zice:
- Acum au sä gäseascä o usä pe care n-au voie s-o deschidä. Au s-o deschidä, si de-acolo o sä se-audä:
Whouufff!!!
Nu terminä bine vorba, si aud din televizor:
Whouufff!!! (Vä JUR cä sunetul a fost identic!)
Începe genericul. Tipul continuä:
- Si-acum, prima imagine de dupä generic, o sä fie fatada unei universitäti de undeva de prin Anglia sau America, cu niste trepte, într-o zi de primävarä.
Se terminä genericul - si, nici una, nici douä, apare universitatea, râzând în soare!
- ...Si la sfârsit, el si ea, murdari si rupti, c-au umblat foarte mult prin sälbäticie, gäsesc în sfârsit bätu' crestat pe care trebuie sä i-l înfigä mumiei în cur, ca s-o omoare. Si-atunci, mumia face:
Si, holbând ochii, scotând limba si fâlfâind din mâini:
-
Eeeeeblebleblebleblekkk!!! :shock: :w00t: 
:w00t: 
:w00t: :o :w00t: :sick: ... -
fleosc. Si cade putin nisip. Sau niste crustacei.
Din päcate, nici unul dintre noi n-a fost curios sä rämânä pe acelasi canal, ca sä vedem nisipul sau crustaceii - dar am o presimtire cä nici ästia nu ne-ar fi dezamägit!