sunrise: a song of two humans - desigur, filmul nu trebuie vazut decat pt a fi bifat pe lista expresionismului lui f.w. murnau. exagerarile expresionismului sunt, pe alocuri, comice, lucru cu care trebuia sa va impacati si in cazul lui 'nosferatu, eine symphonie des grauens': jocul actoricesc mai mult decat functional (cazul george o'brien'), naratiunea mai mult decat fortata etc. dar doua lucruri, da: montajul (flashback-urile rapide si montajul paralel, amandoua demne de toata stima) si imaginea (vezi suprapunerile, ca in cadrul in care george o'brien 'se vede' imbratisat de amanta sa, la care se aduaga destule cadre in care se desfasoara imaginatia personajelor). astea nu v-au placut ?
7-8/10