sunt de fundal, elemente de recuzita...
nu pentru ca bertolucci ar fi tradat marea cauza, cat pentru ca timpul si luciditatea au facut ca "la gauche caviar" sa para pentru prima oara in ochii batrani ai regizorului ca simplu moft ( pana si personajele inteleg ca oricate postere cu vietnamu comunist ar avea pe pereti si oricat de cool ar fi lampa in forma de mao, comunismu implica si altceva in afara de citirea cartilor de doctina in aparatamentu de sute de mii de para al babacilor)
asa ca personajele nu sunt atat visatori cat 'fu- tangi'... cum altfel pot fi 3 adolescenti intr-un film de bertolucci? desi sex la metru, nuditate nonstop... dublate de o retea complicata si bizara de sentimente, manipulari; la un moment dat filmul de vine foarte de interior, nu numai pentru ca 90% din timp personajele stau in apartamentul din centrul parisului, cat si (de fapt mai ales pentru ca) sentimentele si procesele interioare din mintea personajelor sunt mult prea puternice ca toata mascarada abundentei de faze sexuale sa le mai umbreasca
apropos de nuditate, louvre-ul nu e folosit doar ca pista de alergari, mr b "citeaza" din anumite tablouri; la fel cum si citeaza din enspe filme
deci..visatorii sunt generatia `68 care a marsat pe strazi cu ce nu trebuia in cap si-n gura (comunismu) si s-au pierdut intr-un simulacru de revolutie fara scop
__________________
If I was not me, I would hate me too
Just like you do
I don't need to need you
Tell me what to do, tell me what to say
|