|
The clokers (tradus Micii traficanti de droguri), r. Spike Lee, 1995
Film liniar, fara artificii de montaj, poveste spusa simplu, asa cum un mare smecher pitit printre niste unghere ale forumului afirma ca n-ar scrie niciodata.
Nu ma asteptam de la cel mai rasist & dur regizor pe care-l stiu eu sa remarc atata sensibilitate, mai ales spre final.
Strike, dealer marunt de moarte alba, este gonit din ghetou de politia care-l ajuta (prin personajul lui Harvey Keitel - detectivul Rocco Klein). Acesta pleaca cu trenul spre o destinatie necunoscuta. Copilul care-i salveaza viata impuscandu-l pe asasinul tocmit sa-l lichideze se joaca cu setul gigantic de trenulete lasat amintire de traficantul de droguri.
Moralizator in toate filmele sale, discriminandu-si pozitiv "corasialii", Spike Lee este crud cu "cioroii din ghetouri" (the projects). Ii prezinta ca pe niste irecuperabili, nisti tipi respinsi de societate, condamnati iremediabil la marginalie.
In procesele de constiinta pe care Strike si le face, politistul, reprezentant al rasei dusmane, apare ca un salvator, un om care le vrea binele si le intinde o mana de ajutor (v. secventa din parc cu travlingul acela ametitor).
Trenul cu Strike suiera printre muntii americani, copilul din ghetou se joaca cu trenuletele, in parcul clockersilor a mai murit impuscat un cioroi.
Politistii : "Asa e la ciori, selectie naturala. Nici nu mai trebuie sa intervenim."
Regizorul are o scurta aparitie, un rol secundar. Santieristul turmentat, martor al crimelor, cu o vesnica cascheta galbena pe cap si band dintr-o sticla mare de ceai.
8,5/10
|