Originally Posted by notorious:
|
in primul rand, cineva de-aici persista in incapatanare, cautand de la film lianturi cu realitatea........
|
Nu, mäi, nu cred cä avem prin "clubul select" de pe CineMagia exemplare atât de... naive (ca sä nu le zic tâmpite). Tot ce spui tu în continuare e just. Chestia e cä aceste "conventii" si "licente" cinematografice, în fond proprii (si obligatorii) pentru a marca distanta dintre realitatea neadulteratä si artä, impun si ele anumite reguli.
On topic, westernul ca gen e scuzabil tocmai pentru cä este o inventie aproape totalä: e o lume a fanteziei, creatä pe ecran, cu arhetipurile, miturile si legendele ei. Totusi, as zice cä pe ici, pe colo, s-ar fi cuvenit mai multä grijä, mäcar la nivelul VEROSIMILITATII. Adicä, n-are importantä cä niciodatä nu s-au duelat vreunii venind cu pas pätruns pe Main Ulitza sätucului; nu i-ar fi împiedicat nimeni s-o facä, dacä le träsnea prin cap. In schimb, sä dai cu glontu-n humä si sä sune ca-n beton... Hm, mä mai gândesc.
(In fond, ce, ne-am putea imagina vreun super-agent 007 zbenguindu-se prin Sankt Petersburg cu statui pe turela tancului, sau însurubându-se cu masina prin aer printre douä capete de pod rupt räsucite, peste-un canal din delta Mississippi-ului? Da' MOR dupä secventele alea!)
Apropo de spade, si aici existä o anumitä limitä a tolerantei. Gerard Barray si Alain Delon se duelau neverosimil, dar frumos. Pläcea la lume. (Ca sä nu mai vorbim de Danny Kaye, în - SNAP! - "Bufonul regelui".) Da' de-aici si pânä la äia care zece minute-n sir nu fac decât sä zdrângäne cu fieru-n fier... calea-i lungä!
Memento: "Filantropica", de Nae Caranfil. Spuneam în topicul despre regisori români cä tocmai ästa-i tipul de conventie pe care o aplicä acolo - o fabulä irealä, dar credibilä ca poveste - si cä pariul îi reuseste foarte frumos, pânä la un punct.