|
The Ballad of Jack and Rose (Rebecca Miller, 2005). Rebecca Miller este interesanta pentru mine din cateva motive: 1. este fiica lui Arthur Miller, 2. este actuala sotie a lui Daniel Day Lewis 3. last, but not the least, este scriitoare, se pare foarte talentata, a, si 4. este o tipa superba, imaginati-va echivalentul feminin al lui DDL (da, tot ochii aia superbi ii are). Asta e unul din primele ei filme, e scris si regizat de ea si il are pe DDL in rolul principal. Jack si Rose nu sunt iubiti, ci un tata si fiica sa adolescenta. Traiesc impreuna in oarece recluziune pe o insula. Tatal e un individ foarte atipic, cu tineretile pierdute in valurile anilor 60, a ramas pe insula intr-un acces de intoarcere la esente: gradinarit, privit marea si zarea, si crescandu-si fiica intr-un mod original: fata nu merge la scoala pentru ca asa a crezut el de cuviinta. Drept urmare, cei doi se au doar unul pe altul si fata repeta de cateva ori ca atunci cand el va muri, ea se va sinucide. Intre timp, intr-un acces de sociabilitate, el isi gaseste o iubita pe care o aduce sa locuiasca cu ei, asta impreuna cu cei doi fii ai femeii, adolescenti si ei. Si aici incep problemele... Mari. Nu va mai zic mai departe. Povestea e foarte bine scrisa, foarte dramatic si cu sensibilitate. Nu sunt note false pe nicaieri la capitolul poveste. Filmul in schimb pare un pic incropit, asa cum imi imaginez unele filme cu buget mai mic sunt. In fine. Muzica in schimb e foarte bine aleasa si sunt cateva scene, sa le zic nerealiste, care sunt foarte misto: un cer ireal de luminos, un lan de grau cu un patrat in mijloc in care se afla o casa care e luata pe sus de o vaca uriasa, etc. Oricum, una peste alta mie filmul mi-a placut.
|