ca de obicei, este extrem de placut stilul clar, mereu la obiect si meticulos argumentat al lui Pitbull, motiv pt care, din acest moment incolo, fara sa ma 'gudur', ma declar fan al sau.
dar tin, totusi, sa nuantez putin: pasiunea fara meserie este cel mai frumos lucru din lume pana la un anumit punct. in cele din urma, aceasta pasiune va trebui, oarecum, exteriorizata, daca ma fac bine inteles... adica, eu cred ca, de la un punct, devine frustrant sa 'tii totul in tine'. dintotdeauna am considerat ca, pt a deveni critic (deci, pt a transforma pasiunea in meserie, sau, mai bine zis, pt a o 'completa' cu meseria), este suficient sa fii pasionat. si cultivat, desigur, educat.
acesta este principalul motiv pt care eu scriu cronici de film: nu am abilitati de 'critic' (desi cred ca, prin educatie si in timp, le voi dobandi, mai ales ca am tot
timpul la dispozitie), nu am o cultura 'impenetrabila', sunt amator. motiv pt care si prea multi si bashinosi m-au luat la suturi. o fac pt ca asta imi 'dicteaza'
pasiunea, pt ca este o cale de a ma face auzit, de a-mi exterioriaza / exorciza instictele de cinefil (si, daca mai exista indoiala, pe gratis
). desigur, exista diverse feluri de a-ti exterioriaza pasiunea - cineva poate alege sa scrie pe forum, cineva poate sa scrie la ogazeta dar, din punct de vedere al finalitatii, este cam acelasi lucru. doar responsabilitatea si vulnerabilitatea in fata publicului larg cresc.
altii pot prefera sa nu-si spuna parerea deloc - cunosc destule astfel de persoane, subliniez, sincer pasionate de film. dar asta cred ca deja tine de pudoare.