|
@Leonard:
Indräznesc sä te contrazic putin - în sensul: fiecare cu meseria lui. Un cineast profesionist e fericit pentru cä face filme. Un critic (sau teoretician, sau istoric) e fericit cä le analizeazä. Si... existä destui "spectatori de meserie" (ce altceva sunt adeväratii "cinefili"?), aflati mult peste statutul de simpli "consumatori" la grämadä: iubitori de cinema pasionati, cultivati, competenti. Nu conteazä cä nu iau salariu pentru asta. Pasiunea lor e aceeasi cu a creatorilor si a criticilor, si bucuriile sufletesti, la fel de mari.
Desigur, starea asta e inclusä în statutul celorlalti doi (criticul si cineastul). Dar nu-i plaseazä pe cinefili mai prejos de ei. Cum spuneam: fiecare la locul lui, fiecare dependent de ceilalti, printr-un fel de simbiozä.
@Keyzer:
Corect. Uneori, se produc si asemenea transferuri. Câteodatä, sunt chiar spre bine. In fond, viata e o continuä cäutare, nu?
|