|
Legat de Lost in Translation: nu mi s-a parut ca nu are ritm... Are, doar ca e alt fel de ritm.... Scena de sfarsit e departe de a fi cliseu: in toate povestile de amor din filme la un moment dat se alege una din doua: fie relatiunea se consuma si asta e, fie nu se consuma, caz in care cei doi se despart frustrati, dezamagiti si tristi adica. Lost in Translation a evitat ambele 'solutii'. A ales in schimb varianta relatiei prin taceri, gesturi aparent nesemnificative, etc. Dar care, in esenta, tot relatie se cheama pentru cei doi (de fapt asta e parte din ideea filmului). Si finalul arata ca cei doi se despart fericiti oarecum. Mie mi s-a parut de mare subtilitate chestia asta. Timpii aia 'morti' sunt necesari, zic eu, pentru crearea atmosferei. E nevoie sa vedem cum Scarlett se uita la nunta din templu sau la origami-urile alea... E oarecum o asemanare intre cultura aia, prea putin directa si explicita, si relatia lor. Lost in translation: pierdut printre cuvinte, sau unde cuvintele nu mai conteaza. Eu nu m-am plictisit un minut. Si am vazut filmul de vreo sapte ori.
|