[MinRep]

Nu cred ca e cazul sa intram in "Flying Padre"... Chestia aia e facuta din motive pur comerciale si este stiut faptul ca Stanley si-a renegat primele realizari... Filmuletul acela nu este un subiect pentru topicul asta.

deci (iertate fie-mi greselile, datorate unei vechi vizionari): kidman il intreaba pe cruise daca SIGUR nu i-a tras-o tipei de la petrecere. la care cruise, dupa multe insistente ale lui kidman, replica politicos ca are increde in ea. dna cruise nu este de acord, asa ca ii arunca in fata o bomba de proportii, nu ? urmeaza un hohot isteric demn de toata mila, urmat, pe un ton neverosimil de detasat un 'crezi ca eu nu sunt in stare sa te insel' ? asa ca, cu un sadism sec, insuportabil, incepe sa-i sugereze ca si-a tras-o cu un vechi prieten ofiter... :shock: right - domnul cruise o intreba disperat daca este adevarat, dar kidman reuseste sa disimuleze cu o asemenea abilitate, incat... ce pot sa zic ?? accentul pe detaliu este poate pus cu mai multa frenezie decat la antonioni !

eh, despre ASTA as fi curios ce aveti de spus... pt ca mi se pare singura scena demna de tot respectul kubrick-ian din incropeala de trei ore... :hmm:

Hai sa fac o mica introducere... Parerea mea este ca aproape toate scenele din "Eyes Wide Shut" sunt remarcabile, mult peste nivelul unei scene obisnuite. Cu toate acestea, sunt cateva scene in jurul carora - dupa parerea mea - filmul este "incropit", adevarati stalpi de sustinere. Si anume: scena de la petrecere (Alice cu ungurul, Bill cu manechinele, Ziegler cu Mandy), cearta asezonata cu marijuana intre cei doi soti, ritualul orgiastic, Alice povestindu-se visul si scena din sala de biliard. Acum, acestea sunt legate prin multe, multe scene in care personajul lui Cruise se plimba, pe jos sau cu taxiul, fiind dominat de aceeasi privire care aminteste de "A Clockwork Orange" sau "The Shining", insa fara zambetul grotesc. Filmul se explica cel mai bine ca fiind calatoria (odiseea, daca vreti) acestui personaj, lucru pe care il are - iarasi - in comun cu alte filmeale lui Kubrick.

Si acum, inapoi la scena din dormitor. Ce se intampla acolo e clar si este explicat de Bill: Alice e high si incearca sa il faca gelos. Asta explica comportarea ei. Dar remercabila este reactia (sau lipsa de reactie) a lui Bill, pentru ca, de fapt, despre el este vorba in acest film. Recapitulativ... Alice gaseste un motiv de cearta si se ridica de pe pat, rezemandu-se in pragul unei usi. In camera din spate, lumina are o tenta albastruie, realizandu-se astfel un curios contrast de culoare, care sugereaza ambiguitatea, trecerea in vis, in fantezie. Apoi Alice da cateva explicatii confuze, dupa care se lasa pe podea si incepe sa povesteasca. Este uimitor cat de mult sta camera, parca uitata pe imaginea ei in timp ce vorbeste. Iarasi, cred ca aici este fascinatia lui Kubrick pentru poveste, daruirea lui si - chiar daca pare ciudat - respectul pentru actori.

Iar Bill nu face nimic, dar devine gelos i astfel se naste privirea aceea care il va domina pentru tot restul filmului. Scena este, intr-adevar, construita cu migala. Se observa o monstroasa atentie pentru detalii. Secventa lasa o stranie senzatie de ambiguitate. Imaginea, jocul actorilor, dialogul, modul in care Kidman rosteste cuvintele, toate indica o iesire din normalitate, scena petrecandu-se... ca in vis.