ma, nu stiu cum sunteti voi, dar eu, cand am vazut tagline-ul filmului - 'the extraordinary life story of ray charles' - adica, cand am vazut cum pune hackford si armata sa de scenaristi accentul pe 'extraordinary', cand am vazut nominalizarile la oscar % golden globes cazand ca picaturile de ploaie, cand am vazut ca jamie foxx il joaca pe ray charles, cand am vazut afisul acela kitschos si, mai ales, de cand am vazut (incidental) cateva fragmente pe hbo, in care mama tanarului ray robinson il dadaceste mai ceva ca o tanti educatoare ca sa nu lase lumea sa-l trateze ca pe o victima...
mi-am zis: bah, e ceva in neregul cu ACEST ray charles. filmul - naturally - n-a fost chiar rau... a fost doar mediocru (si asta nu e o srpriza - ca un film mediocru sa apara pe scena oscarurilor).
'ray', filmul lui taylor hackford, este o adunatura de tot ce poate inghiti un biopic 100 % 'sincer' si 50 % + 1 ratat : morale sleite, o poveste ce ar putea aparea (pe bune!) la 'poveshtiri adevarate', despre un om ce a invins handicapul, viciul si a devenit un geniu inovator al muzicii americane (titlul putea la fel de bine sa sune 'the american dream - the life story of ray charles).
ne atrag atentia imaginea superba a sudului rasist (ma refer - din pdv tehnic) si cateva scene de halucinatii ale lui ray charles despre moartea fratelui sau. este jucat la superlativ de foxx, king & co., in timp ce finalul este lasat in coada de peste.
pareri, va rog.
