|
ideea era - in caz ca nu s-a inteles prea bine sensul mesajului meu precedent - ca "blowup" e un film MARE: poate fi analizat, decorticat, speculat etc etc, dar orice discutie trebuie sa porneasca de la aceasta premisa; cine n-o accepta se descalifica, iar cei care continua sa "combata" cu astfel de persoane strica orzul pe giste...
in privinta "elicei" s.cl, parerea mea este ca antonioni - spre deosebire de fellini (sau de tarkovski) - NU este un cineast al "simbolurilor", ca atare este cumva steril sa incerci sa gasesti "cheia" cutarui sau cutarui obiect din filmele sale. sau - for that matter - a cutarei situatii: ce "sens" are cautarea leei massari in "aventura"? cei care au cautat "sensul" ei au alunecat, inevitabil, in capcana citirii filmului ca "parabola a incomunicabilitatii" blabla (sau, in cazul lui "blowup", ca "film-demascare a capitalismului" sau mai stiu eu ce...)
este vorba - dimpotriva - despre o pierdere a sensului in filmele sale; "simbolurile" au devenit desuete, nu mai "spun" nimic, si atunci singurul lucru care mai ramine de facut - vedem asta la antonioni, daca privim cu atentie desertul din filmele sale... - este sa luam act de aceasta depopulare simbolica a lumii, de aceasta absenta (trista sau tragica), incercind sa traim fara ea.
|