|
Panica in Needle park
Romeo si Julieta ai mizeriei si drogului, film despre ‘marginalii’ atat de infierati in revistele Cinema de pe vremuri.
Ce mi-a placut la acest film�*: elipsa – factor cheie in desfasurarea povestii.
1. Bobby ( Al Pacino) se hotaraste sa dea o spargere impreuna cu fratele sau, la un depozit de spirtoase. Semnalul e simplu�*: cand fratele vine pe straduta, cu camionul furat, coboara si bate la usa. Un gardian ( silueta se vede in penumbra) apare pe alee. Fratele vrea sa intre cu masina, vede gardianul si pleaca. Auzind motorul camionului, Bobby il striga�*: ‘ Hank, Hank�*!’. Urmatorul cadru�*: Bobby e la vorbitor cu prietena sa.
2. Dupa audierile de la politie, aceasta nu stie daca sa-l ’toarne’ sau nu. Zace cateva saptamani mai tot timpul drogata. Are dubii. Ii da intalnire politistului. In secventa urmatoare, Bobby e prins pentru a doua oara in flagrant si arestat. Secventa seamana cu cea din finalul ’’A bout du soufle’’, a lui Godard, numai ca aici, personajul principal nu e impuscat.
Finalul�*: Bobby e eliberat din nou din puscarie de un puternic al zilei, al carui protejat este. La poarta, cea care l-a tradat, care i-a furat doza de trezire ( ‘wake up shot’) il striga pe nume. Bobby ii raspunde, ca un posibil semn de reimpacare.
Elipsa se opreste aici, regizorul si-a spus povestea, continuarea nu ne-o putem decat imagina.
’’Panica in Parcul Acului’’ nu mai poate soca pe nimeni azi, dar la vremea lui, sigur a facut-o. Filmul uimeste prin nuditatea mizeriei in care se scald cei doi si restul gastii. Mizerie din care refuza sa iasa. Dupa lungi planuri – secventa ale cuplului, dupa descrieri minutioase ale ritualurilor drogatilor, cei doi, plecati in excursie la tara, par ca nu prea au ce cauta in decorul ‘sanatos’ si verde al padurii. Nici nu stau mult. Se refugiaza cu rapiditate in cloaca din Needle Park, iar promisiunile unui nou inceput raman doar la faza de promisiuni. Ca un semn al damnarii ireversibile si a incapacitatii de a trai si imagina un nou mod de viata, catelul Rocky e inghitit de ocean.
Interesanta atitudinea regizorului, net�*antimoralizatoare, fara tandrete fata personajelor sale ( unii ii contempla admirativ, chiar cu veneratie pe alocuri – vezi Coppolla - ‘Nasul’), Schatzberg spune doar o poveste a mizeriei.
Iata declaratia regizorului despre un alt film al sau�* - “The Scarecrow”�*: “Am incercat sa fac un film mai optimist decat “ Panica…..” sau “Jurnalul unui copil decazut” , aratand cum se trezesc oamenii aruncati mereu spre marginea societatii, cu toate eforturile lor de a se integra.”
@notorious
Cu ocazia asta ti-am raspuns si la micile intepaturi ironice. Nu sunt mandru ce-am scris aici, dar sunt mandru ca l-am vazut (filmul). M-a atins la vremea lui. In afara de Keyzer, se pare ca nu l-a mai vazut nimeni. :?
|