Originally Posted by MinRep:
|
Ador cadrele respective! Cred ca te referi la momentele dinspre final, cand Thomas apare in cadru din dreapta sau din stanga, apoi de dupa tufis, iar dupa ce vede ca lipseste cadavrul, urmeaza jocul acela. El se uita in toate partile si Antonioni ne face sa credem ca vedem ceea ce vede si personajul, dar apoi camera se misca sau personajul intra in cadru... Atat de simplu este facuta scena si atat de usor reuseste Antonioni sa sugereze ca realitatea/punctul de vedere difera de la un individ la celalalt.
Vreau sa lansez o tema de discutie: cat de simpatic va este acest Thomas?
|
nu ma refeream doar la cadrele de la sfarsit....mai sunt o groaza pe parcursul filmului, in special cele in care merge cu masina...
de Thomas nu stiu ce sa zic...pe de-o parte imi place mult de el pt ca isi tine ochii deschisi si reuseste sa surprinda multe momente importante din jurul sau (atat crima cat si faza cu chitara)...pe de alta parte nu imi place entuzismul sau exagerat care se stinge faorte repede...e drept ca pentru a fi mereu deschis la ceva nou si a putea observa viata din jurul tau, nu trebuie sa fii prea implicat...trebuie sa poti fii mereu detasat, sa nu te legi de nimic, sa-ti pastrezi cat mai multe optiuni...insa e mult prea superficial desi intra in contact cu lucrui serioase ...culmea e ca am senzatia ca el chiar isi constientizeaza conditia si totusi nu face nimic...nu-mi dau seama daca finalul este unul pozitiv pentru el...