[notorious]

cu argumentele astea nu stiu daca-l convingem pe minrep sa isi schimbe parerea despre '8 1/2'.

eu (rushinica !) nu l-am vazut decat de 1 x 1 ori. (adica o singura data !) mai presus de orice, '8 1/2' mi se pare ca parodiaza si omagiaza in egala masura meseria de regizor. tinem minte ce zicea fellini: 'tata vroia sa ma faca inginer, mama vroia sa ma faca preot, eu sunt foartemultumit ca am reusit sa ajungun adjectiv'. nu stiu cate elemente autobiografice are '8 1/2', dar cert este ca in el, fellini mediteaza asupra filmului. la inceput conchide ca filmul va ramane in urma cu jumatete de secol in urma oricarei arte - desi se insela, filmul acum se anunta cea mai de avangarda arta cu putinta ! e drept ca termenul de 'arta' s-a depreciat la modul general, iar cinematografia a devenit cea mai comerciala arta dintre toate...

mi-a placut privirea aruncata in tabara criticii (fellini vedea interviul pe care i-l iau niste ziaristi lui guido anselmi ca pe un festin gretos), dar mai ales, ca tot veni vorba, asupra 'comercializarii' filmului (v. filmul pe care il realizeaza anselmi, nimic altceva decat o gluma trista dar foarte COSTISITOARE - treaba aia ciudata si abracadabranta despre o nava spatiala etc etc). si, desigur, pt disectia vietii unui cineast, vazut ca un om 'neom', apatic, lipsit de dragoste, caldura sufleteasca, cuprins de nostalgie. cata 'nostalgie' si sensibilitate din partea lui fellini, totusi fata de acest 'neom'...