Originally Posted by MinRep:
|
Totusi, in inceputul filmului, pana cand Vanessa Redgrave apare in studioul lui Thomas, vedem viata acestuia impartita intre munca de fotograf, oportunitatile de afaceri cu imobiliare ( cum suna chestia asta) si flirturile cu femei de care nu ii pasa (top-modelul, vecina, proprietara magazinului de antichitati, chiar si Vanessa Redgrave in parc)... O viata oarecum indepartata de esenta.
|
apropo, asta este un lucru la care m-am gandit si eu - ca acest thomas este un inadaptat insensibil, incapabil sa iubeasca, sa simta altceva decat orgoliu sterp. si as zice ca, in final, cade victima propriei mandrii, este infrant de situatie: nu a reusit sa opreasca omorul, nu a reusit sa pedepseasca ucigasii, s-a vazut invins de alte 'puteri' (hazardul, haosul, intrigile). si stim cu totii ca o asemenea 'infrangere' (in propria vanitate)este probabil cea mai dura.
am simtit, pe undeva, ca personajul lui hemmings se aseamana cu guido anselmi din superbul fellinian '8 1/2'. 'arta cinematografica', dupa cum am spus, mult mai reusita. amandoi au acelasi orgoliu, aceeasi pasiune pentru propria munca (ulterior transformata in obsesie) si sunt niste invinsi, deoarece realizeaza ca, din punct de vedere emotional, au fost sterpi.
daca ma intrebi ce parere am de acest thomas, as zice... ca victima, ar trebui sa epatez, dar... totusi, n-am reusit. cred ca a meritat lectia hazardului.