[MinRep]

Cam multa politica si in "Alexander"... Of...


Totusi, filmul asta nu a fost chiar atat de rau pe cat ma asteptam. "Troia", film cu care are multe in comun (un regizor mare, "tineret" in rolurile principale si veteranii in roluri secundare de efect) ramane mult in urma, la toate capitolele. Pentru inceput, "Alexander" nu m-a plictisit aproape deloc, in ciuda celor aproape trei ore... M-am uitat la ceas doar de cateva ori, e drept ca din ce in ce mai des dupa flash-back-ul cu moartea lui Filip. Fiind tot la partile bune ale filmului, punctez imaginea (in special secventele din lupta de la sfarsit, in padure, impotriva elefantilor) si muzica lui Vangelis(:hmm. De asemenea, Colin Farrell mi s-a parut foarte bun (poate usor prea "emotionant"), iar Angelina Jolie (her accent is lovely) si Rosario Dawson fac mai mult decat simpla figuratie, dar adevarata "vedeta" a filmului - dupa mine - este Val Kilmer in rolul lui Filip al II-lea. Prima treime, in care el apare cel mai mult, este cea mai buna parte a filmului. Nu ma asteptam sa joace atat de bine. Pana acum, singurul rol in care Kilmer mi se pare ca a stralucit este - evident! - cel din "The Doors". In rest, poate din cauza lui "Batman forever" mi-a fost foarte antipatic tot timpul. Dar asa, cu machiaj pe fata, intr-un rol (surprinzator de) bine scris - el face senzatie!

Si am ajuns la partile negative ale filmului. In primul rand, nu e destul de gay, dar aici am sa dau vina pe cenzorii americani. Avem un fel de sentimentalism intre barbati care nu impresioneaza, ci starneste hohote de ras (momentul culminant e discutia lui Alexander cu Hefestos de pe balcon ). Apoi, daca ar fi sa ma leg de scenariu, mi se pare ca multe detalii au fost "aduse la zi", integrate in contextul politic mondial (visele de unificare ale lui Alexander, lupta de cucerire a Orientului... Stone parca iti baga astea pe gat. Iar cand au zis ca Darius se ascunde in munti fara armata, m-am gandit direct la Bin Laden).

Sunt cateva momente in care filmul isi pierde ritmul. Dupa fiecare scena de lupta sau dupa fiecare eveniment important, parca se opreste brusc si continua incet, fara sa se iveasca ceva... Atentia spectatorului nu este intretinuta. La acest capitol intra rolul absolut inutil al lui Anthony Hopkins. Am inteles ca Stone vroia sa realizeze un context in care sa integreze filmul, pentru a fi mai usor digerabil, dar lungile momente in care Hopkins se plimba si vorbeste strica filmului. Monologurile lui nu ajung la o concluzie, se contrazic sau - pur si simplu - nu au sens. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, Hopkins e un mare actor si interpreteaza genial rolul batranului Ptolemeu, dar parerea mea este ca filmul putea fi facut si fara un povestitor.

Ar mai fi de comentat asupra scenelor de lupta de la inceput, impresionante dar confuze, asupra flash-back-ului de la sfarsit, bine facut in sine, dar prost plasat, asupra catorva anacronisme sau asupra faptului ca Aristotel e prezentat ca fiind un simplu profesor oarecum ingardit la minte, iar Christopher Plummer ca un simplu actor... Dar cred ca am vorbit cam mult.



Verdictul: Filmul este totusi agreabil, departe de a fi un jeg, iar in ceea ce priveste integralitatea lui in restul operei lui Stone... Mie tipu' asta nu mi-a placut niciodata in mod special. 5-6/10