La trecerea mea în revistä a regisorilor, ai räspuns mult mai detaliat si mä bucur sä väd cä, în mare parte, observatiile noastre coincid.
(Apropo, George Constantin zicea "Ordon smecherii"!
)
Nici o grijä. Nu am gusturile "încremenite" în nici o epocä. Ai sä mä cunosti mai bine si-ai sä vezi - îti promit!
Oricum, ästa DA mod de a purta un dialog!
(Floydule, bilä albä pentru tine cä m-ai adus aici!)
Si, recunosc, poate ar fi mai bine sä vorbesc mai decent despre... oricine, nu numai Pintilie. Dar, de, sunt un Pitbull, si când mä înfurii, musc, întelegi! Devin mârlan si violent si nu mai am manierä!
(Oricum, îmi însusesc critica.)
Intre timp, am mai comentat la aia cu "pretextul". Voiam sä mi-o strecor în mesaj prin "edit" dar, de vreme ce mi-ai räspuns între timp, o pun aici.
(Scuze pentru cä musc iar - dar nu mai stau acum s-o aranjez.)
Deci:
Cât despre faza cu "pretextul", don't cry for me Argentina, c-o stiam. Dar asta schimbä cu ceva situatia? Cum spuneam: ti-l iei pretext pe Bäiesu, îti asumi riscul cu o cädere-n nas de la înältimea lui Bäiesu (cazul "Balanta", pe care dealtfel îl plasez mai sus decât "...Miticä"; picarea-n nas n-a fost chiar atât de nasoalä); dar dacä ti-l iei pretext pe Caragiale... apoi, sau faci ceva competitiv cu el, sau te trezesti cu nädragii-n vine!
Dinu Cernescu si l-a luat pe Shakespeare de multe ori ca pretext, mai ales în vechiul "Hamlet" de la Nottara, anii '70, cu Iordache - si i-a reusit! A schimbat pânä si intriga, si relatiile dintre personaje, si textul pe alocuri, dar numai snobii ortodocsi s-au ofuscat! Sunt si aici niste reguli, mai scrise, mai nescrise, nu poti sä faci chiar ORICE - sau, poti... dar pe barba lu' matale! E ca un pariu. Dacä-l pierzi, ce faci - începi sä urli cä "Bääääää, eu am pariat enspe mii de dolari, asa cä-i musai sä câstig si eu ceva!"
Si-n fond, CE a câstigat "...Miticä"? Mai mult, CE A VRUT Pintilicä sä câstige cu Miticä? Pentru cä, stim: Caragiale pärea un subiect "sigur", în conditiile draconic-aberante ale Culturii si Ieducatiei Socialisti, asa cä e explicabil, conjunctural, sä-l împrumuti ca paravan. Dar... în ce scop? Ca sä faci un film de rezistentä anticomunistä? (Päi, nu e!) Ca sä spui niste adeväruri esentiale, pe care tovaräsii, în tembelismul lor paranoic, altfel nu le-ar fi acceptat? (Päi, nu le spune!). Ca sä faci "portretul mitocanului balcanic" - cum declara însusi Pintilicä, în acelasi interviu cu "pretextul"? (Päi, nu-i nici un portret, îi lipses profunzimea, complexitate, subtilitatea, si atâtea altele.) Ca sä oferi, cu drag si pasiune, o mosträ de mäiestrie artisticä, indiferent de continut? (Päi, e doar o mosträ de amatorism!) DE CE, päcatele mele? Pretext CA SÄ CE???
Dar... culmea! Cum spuneam, am citit scenariul. Si era BUN, dom'le! Scenariul, asa cum era scris, chiar justifica jongleria cu "uite pretextul, nu e pretextul". La fel ca în montärile lui Visarion Alexa si ale lui Dinu Cernescu (si Tocilescu, si Purcärete, uneori, dar ei sunt foarte inegali), scenariul lui "...Miticä" releva, într-adevär, niste dimensiuni ascunse dar adevärate ale operei lui Caragiale. Sau, dacä preferati sä-l däm în mä-sa pe Nenea Iancu (cä, de, e "pretext"), atunci chiar despre poporul român, despre balcanism, despre conditia umanä în general - scenariul äla spunea niste CHESTII! Da' dacä bäiatul nu le are cu platoul de filmare, ce sä-i faci? Si-a ratat majoritatea intentiilor nobile, si dintr-o bijuterie de dramaturgie cinematograficä a iesit o clismä scârboasä. Si sä nu-ti vinä sä urli? Nu-i päcat?
Si-apoi, culmea! TOT nu i-a päcälit pe comunisti! Pretext, nepretext, NIMENI n-a väzut filmul pe vremea aia - nici mäcar ca sä exulte la niste imagini mai dure si mai färä perdea, în contextul epocii. Toväräseii s-au socat (si nici nu pot sä-i condamn, de data asta), si filmul a dormit bine mersi, ca sä iasä de la naftalinä hät în 1990, când tarabele erau pline de "Oblio" cu tâte, începeau sä ruleze primele sub-productii erotice pe ecranele patriei, si era voie de la stäpânire sä se vorbeascä porcos. Ba chiar, a mai pus si umärul (cä, de, era semnätura lu' Mäiestricä!) sä dea un brânci la potopul de vulgaritate, licentiozitate si hidosenie care s-a dezläntuit o datä cu "libertatea", si care nici acum încä nu s-a potolit de-a binelea.
Asa cä, sorry, da' poanta cu pretextul nu tine. Pe de o parte, debusolarea de atitudine din jurul acestui fals pivot e totalä, pe de altä parte, rezultatul e nul. Dacä Pintilicä o läsa mai moale cu cacofilia lui, dacä nu se îniepta sä se dea mare cä "uite ce stiu eu sä v-arät!", dacä avea o atitudine DECENTÄ (atât artistic, cât si în genere - moral, civic, etc.) fatä de propriile lui intentii, si dacä, evident, stia sä mânuiascä un aparat de filmat, "...Miticä" ar fi iesit un film BUN, poate chiar MARE. Avea toate datele. Cu Caragiale ca motiv substantial sau - fie! - si ca pretext!