[keyzer soze]

1. Sä fie clar un lucru: personal, ADOR estetica urâtului. Studiul lui Rosenkrantz a fost pentru mine o carte de cäpätâi. Printre artistii mei favoriti se numärä Bosch, Goya, Dali, naturalistii francezi (ca sä nu mai vorbim de antemergätorul lor, Rabelais!), sau, în cinema, Forman, Tarkovski, Tod Browning, Cronenberg - si lista continuä. (...)Si, în fond, e firesc sä fie asa, pentru cä hidosul, naturalismul, scabrosul, scatologicul, sexualitatea, nuditatea, vulgaritatea, violenta, sunt printre cele mai dificile teritorii estetice. ANTI-estetice prin definitie, ele se pot totusi potenta artistic (si cu ce rezultate sublime, în Copiläria lui Gargantua sau în noroaiele Zonei lui Trakovski!)

Hidosul, naturalismul, scabrosul, scatologicul, sexualitatea, nuditatea, vulgaritatea, violenta - a se intelege Tarkovski? Daca vorbeai de Miike, de Waters ori de (izolat) Pasolini, mai intelegeam.
Bai pechinezule, adora tu estetica uratului pana nu mai poti, dar a vorbi despre Tarkovski in aceasta lumina nu este numai dovada de prostie, dar si de fudulie stoarsa.
Cat despre Caragiale, sexul si mai stiu eu ce... ultimul lucru pe care si l-a dorit Pintilie a fost sa-l ecranizeze pe Caragiale. Notiunea de 'pretext' starneste vreun alizeu prin tartacuta ta prea neluminata?
Nu stiu ce ai mai scris in continuare, dar mi-a fost de ajuns. Te-as mai fi facut de rusine si mai departe dar, vorba batranului Pintilie, "Lasä-i sä moarä prosti!"