[KORBEN]

si o fraza din 2046 "visam ca sunt un japonez, intr-un tren spre 2046, indragostindu-ma de un android cu reactii intaziate"
si kimkiduk, cu marele lui talent de a mixa sentimentele si dramele cu modul frustrant in care`si executa, in ultimele minute al filmului, cu sadism personajele
dac tot am zis dsp sade, vreau in continuare sa cred ca el este cel care se plimba prin ermitajul lui sokurov, prin salile de un ireal aproape diafan in care se desfasoara in continuare chiar si acum, episoade din diferite epoci, cu tari si tarine, cu dantele si stucaturi aurite si marmura si salile in care sunt mortii si sicriele si totul e atat de frumos ca devine strivitor si vrei sa se termine si sa iesi din palatul care pluteste prin ceata, undeva, in deriva, departe de timp si spatiu
fascismul, ingrozitor in cele 5 ore de novecento al lui bertolucii care are bunul simt de a fi convingator pana la insuportabil cand taranii sunt executati, dar cand deja esti terminat de cumplitele morti (demne si fara a fi pe banda rulanta, si fara a fi demonstrative, cum m-au siktirit toate filmele dsp holocaust) bertolucii o da rau cu mucii in fasole si incepe un delir obscen pro-comunist, ei bine atunci chiar te intrebi de ce dracu, daca dupa experienta fascismului comunismul e vazut ca o eliberare, de ce nu s-a terminat toata oamenirea odata cu al doilea razboi mondial?
si un atricol, vehement contestat din dilema in care cineva zice dsp minunatul si extraordinarul capitalism ca nu ar fi decat un alt fel de comunism
om lume dementa si disfunctioanla
inca fascinanta, in care adevarul trebuie sa fie trunchiat si transformat in propaganda ca cineva sa reactioneze ( farenheit 9/11 care dovedeste ca dupa decenii, un fascist a reusit sa ajunga la conducerea americii)
si sansa de sigfried in care m-am scufundat mai mult ca in killbiil-uri, incat mi-era frica gandindu-ma ca s-ar putea sa nu mai ies vreodata din filmul ala, dar am iesit
petrecerile de la dunare si din pasuri, cu goa si fasii de hartie creponata care falfaie in vant
si primul si singurul (so far) goddard notre musique, care pune intr-un insert o intrebare fundamentala "souviens-toi du sarajevo?"
si marylin manson cantand "reach out, touch faith" in cadrul unui cover care muzical nu se ridica la nivelul versiunii originale, dar care beneficiaza de un videclip care sintetizeaza toate obsesiile din clipurile dm de pana acum
si noptile cand sunt in masina dar mi`e lene sa-i spun soferului sa fie atent la tramvai,si nici macar nu deschid gura sa zik ca vine tramvaiu, poate l-a vazut si oricum nu conteaza, pentru ca de la viteza am uneori senzatia ca-mi ramane creierul cu cativa microni in urma masiini sica orasul, cu tramvai cu tot e defapt foarte departe
ca sa inchei frumos si conformist
am vazut si 2 comedii demente si tampe dodgeball si gardenstate
n-a fost un an prea rau
totusi au trecut 20 de ani de la 1984 (trebuia s-o zik, ca se termina anu si nu mai suna bine cu 21) si umanitatea, ca tot a construit sateliti, se indreapta, stiti voi inspre ce cu unul dintre ei